Capitolul 4: Amintirile Angelei

8.5K 410 30
                                    

Angela ieşi grăbită din casa jerpelită. Folosindu-se de viteza uluitoare de vampir porni spre oraşul din apropiere. În timp ce picioarele ei înghiţeau kilometru cu kilometru mintea ei se chinuia să oprească fluxul de amintiri ce stăteau să iasā. Ajunse la jumătatea drumului când amintirile preluaseră controlul complet asupra minţii ei.

Prima amintire copleşitoare avusese loc în urmă cu zece ani.

**********

Vârcolacii, firi paşnice şi iubitoare dar foarte protective şi la nevoie adevăraţi războinici, preferau să trăiască în pustietatea şi siguranţa oferită de frumuseţea pădurii. Nu peste tot erau haite imense şi puternice. Uneori din necesitate sau din cauza exilului vârcolacii alegeau să trăiască departe de haitele în care s-au născut. Dea lungul timpului aceste mici grupări au devenit mai numeroase dar imposibil de a fi comparate cu adevăratele haite de vârcolaci. Din milă, solidaritate şi afecţiune, haitele mari de vârcolaci ajutau micile colonii cu mâncare, materiale şi haine.

În ciuda păci existente între vampiri şi vârcolaci existau mici grupări care iubeau să masacreze partea adversă.

Angela făcea parte dintr-o grupare de vârcolaci dornici să ajute şi transportau cele necesare unei colonii din nordul îndepărtat pe un munte. Descărcau dintr-un camion când o ceată de vampiri atacase. Încă de pe atunci o adevărată luptătoare Angela se luptase cu vampiri şi ucise cea mai mare parte dintre atacatori. Un vampir foarte tânăr, singurul supravieţuitor, fugise prin pădure ca să se salveze. Angela îl văzu şi se luase după el.

În ciuda vitezei de vampir a tânărului Angela reuşi să îl ajungă. Plonjase în forma sa umana, antrenamentul riguros şi regulile stricte nu îi permiseseră să se transforme de multă vreme, şi doborâ vampirul doar dintr-o mişcare.

Câteva zile mai târziu când coborâse de pe munte în oraşul din apropiere fu oprită de un bărbat înalt, brunet, exemplul perfect pentru frumuseţea lui Adonis.

- De ce l-ai ucis?

Vocea lui frumoasă şi groasă o făcuse să rămână locului. Urechile ei se delectaseră din plin cu timbrul frumos şi grav neascultându-i vorbele.

- Nu ştiu despre ce vorbeşti.

- Ştii bine la ce mă refer. Acum câteva zile ai ucis cu sânge rece un adolescent în pădurea vestică de pe munte.

Angela îl privi cu o confuzie falsă. În realitate ea era foarte surprinsă de cuvintele frumosului. Nu se aşteptase să fie surprinsă de cineva.

- Cred că ai visat, nu am fost niciodată în pădurile de pe munte. Sunt nouă în oraş.

Bărbatul o trase deoparte de lumea de pe trotuar şi o duse în intimitatea unei aleei pusti. După ce el îşi scoase telefonul şi butonă scurt pe el îi arătă o serie de poze incriminatorii. Privindu-le Angela înţelese că nu mai este rost de prefăcătorie dar chiar şi aşa firea îi spunea să continue.

- Pozele tale sunt trucate.

- Dacă ar fi fost trucate nu ţi le-aş mai fi arătat şi aş fi scris pe blog ceea ce am văzut. De ce l-ai ucis? Şi ce ai făcut cu cadavrul?

- Dar tu de ce ai făcut pozele? Şi ce ai de gând să faci cu ele?

Bărbatul din faţa ei nu se aşteptase la o asemenea reacţie.

- Poliţia va afla despre ele dacă nu îmi spui tot ce vreau să ştiu.

Angela oftase. Era obosită iar ultimul lucru pe care îl dorea era să se certe cu un necunoscut pe stradă.

Întâlnire cu duşmanul(Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul II)Where stories live. Discover now