Capitolul I

132 16 0
                                    

Cu un an în urma...

Lucrez ca servitoare la familia Bernadotte de mai bine de cinci ani,înca de pe vremea când baietelul meu avea doar câteva luni.Bunica mea lucra la conacul unde contesa urma sa se munte însa boala care a rapus-o a facut-o sa nu mai poată sa continue iar eu am fost nevoita sa îi iau locul.

Contesa Medeleea de Bernadotte a ajuns sa locuiasca aici venind tocmai din Suedia,dupa ce insistase sa se casatoreasca pe ascuns cu un cavaler de culoare din tarile îndepartate ,îndragostindu-se nebuneste de el la una dintre petrecerile date de unchiul ei Jean Bernadotte.
Venise în ținuturile noastre la insistentele familiei pentru ca nu fusese în totalitate de acord cu uniunea dintre ei deoarece sotul nu detinea nici un titlu nobiliar iar averea lui nu era o zestre important dar Medeleea îl iubea si ca sa închida gura familiei ramasese grea.

Averea pe care o detinea contesa era destul de mare asa ca o data devenint conte de Bernadotte,Loret a renuntat definitiv la originile sale si s-a integrat în lumea bun din înalta societate imediat.
În tara Sighisoarei a venit pe lume Carol, de care am avut grija de când s-a nascut.Sunt doar cinci luni diferenta între el si pruncul meu.

Anii au trecut iar cei doi copii au crescut împreuna.Adrian a primit o educatie aleasa datorita familiei Bernadotte deoarece Carol nu voia sa faca nimic fara el.Nu mi-as fi permis niciodata sa îi acord fiului mei lectii de pian si pictura sau ore de limba franceza si germana.Pe scurt,viata mea la conac era una buna,munceam din greu dar eram iubita de toata lumea.Imi placea sa îi ajut pe toti dar în mare parte ma ocupam de tabieturile domnitei Medeleea,de servitul mesei si de îngrijirea celor doi copii.Eram platita bine pentru asta si asa reuseam sa îmi tin bunica în viata,oferindu-i tratamentul necesar pentru boala sa.

-Ioana,te rog sa vi cât mai repede în camera mea.Am nevoie de ajutorul tau cu alesul si împachetatul câteorva rochii.

Mi se adreseaza contesa în timp ce întinde mâna sa i-a ceasca cu ceai de lavanda.

-Bineînteles domnita...o asigur si ma îndrept catre sofaua unde contele Loret statea întins citind ziarul.

-Ceai?întreb iar acesta da aprobator din cap.

Ma duc cu caruciorul cât mai aproape de masa ca sa pot aseza ceasca iar atingerea degetelor lui reci pe piciorul meu ma îngheata.
Îmi aplec privirea prefacându-ma ca nu am observat si asez ceasca pe masuta din lemn îndepartându-ma cu grija.

Nu stiu de ce dar de ceva vreme conasul insista sa ma atinga de fiecare data când ma avea în apropiere iar când nu eram privirea lui lacoma îmi masura mult prea evident trupul de la sâni în jos si asta ma dezgusta total.Îl evitam pe cât posibil însa existau momente când chiar nu puteam sa scap fara sa fiu pipaita.

-Ma gasiti în camera dumneavoastra domnita...spun înainte sa parasesc încaperea.

Trebuia sa ma pregatesc si eu,urma sa petrecem trei zile departe de casa în tara Hategului.Mergeam în vizita la o familie de nobili de acolo.

Dupa ce las totul la bucatarie,ma îndrept catre odaia mea si ma apuc sa scot din lada cele câteva rochii pe care le aveam.Contesa nu ma lasase niciodata sa port straie de servitoare.Ma îmbracam mereu în rochii fluide cu crapaturi ample pe ambele picioare, de un alb pur ,confectionate din in sau bumbac de cea mai buna calitate,asortate cu un brâu din piele de vitel decorat cu margele,poale si pieptar.Sânii îmi erau mereu acoperiti de un corset dantelat care îmi scotea în evidenta fermitatea lor.În picioare purtam pantofi din aceeasi piele fina ca brâul ,confectionati special pe piciorul meu de cizmarul contesei.

Imi iau traista din lâna cu motive traditionale impletita chiar de bunica si îndes în ea rochiile împreuna cu sticluta cu ulei de flori de tei si câteva stergare.Pun deoparte câteva lucruri si pentru Adrian pentru ca trebuie sa îl las la bunica pâna ma întorceam.O fi Carol nedespartit de el dar în aceasta calatorie nu îl puteam lua.

Un ciocanit la usa ma scoate din gândurile mele.

-Anita,contesa a terminat ceaiul... se aude vocea Petrei cand baga capul prin crapatura dintre perete si usa.Asa îi placea bucataresei sa ma alinte.

-Imediat...zic si aruncând traista în cuier ma grabesc sa ies din odaie.

-Ho ca ma darâmi nebuno...striga ea...Rochiile conitei nu pleaca nicaieri....spune râzând vazându-ma atât de grabita.

Nu îi mai raspund si ajungând în dreptul treplelor,urc câte doua sa pot sa ajung înaintea ei asa cum am promis.
La fix,camera era înca goala când eu am dat buzna.Nu dupa mult timp îsi face aparitia si Medeleea.

Trece pe langa mine ca un vârtej si se îndreapta spre dulap începând sa scoata rând pe rând si sa arunce pe pat,rochie dupa rochie.
Încerc sa le prind pe cele fara directie ca sa nu ajunga pe podea.

-Aici era...rochia croita special pentru mine la 17 ani.Spune si tinând de umeri îmi prezita o rochie de un albastru deschis,din matase lucioasa decorata cu un brâu cu flori aurii cusute manual ce atârna într-o parte cu fire împletite.Cred ca o sa îti vina perfect.

Fac ochii mari privind frumusetea staielor si nu îmi vina sa cred ca domnita s-a gândit sa mi-o daruiasca mie.

Se apropie si lundu-mi din mâna hainele pe care le tineam,le arunca pe pat si îmi pune rochia peste trup.Îmi venea perfect chiar si asa neîmbracata.Se potrivea cu ochii mei de culoatea cerului senin iar auriul de pe brâu îmi facea parul de un blond închis sa straluceasca la fel ca aurul topit.

-Hai sa te ajut sa o îmbraci..îmi spune si nu apuc sa aprob ca mâinile ei dibace îmi desface imediat legatura straielor de pe mine si ma trezesc aproape goala în fata oglinzii.

Îmi trage rochia peste cap legând brâul cu delicatete si nostalgie.Se vedea asta în ochii ei pentru ca acestia straluceau.

-Vreau ca rochia asta sa o porti la serata data de familia Württemberg.Ducele Luis tine mult la eticheta iar eu vreau ca tu sa ma însotesti.

-Multumesc...îi spun mai mult soptit sa îmi înabusi nodul din gât.

Îmi zâmbeste cu eleganta apoi se rasuceste pe calcâine îndreptându-se spre pat.

-Acum este rândul tau sa alegi ceva dragut pentru mine...spune desfacând lada unde urmau sa fie puse rochiile de drun.

Poti Sa Ma Iubesti?Where stories live. Discover now