Capitolul XI

51 10 0
                                    

Înapoi în ziua de azi....

Cu greu ma desprind de el pentru ca numai eu stiu cât am visat la aceste clipe,câte nopti nu am dormit framântata de gândul ca poate m-a uitat si nu îl voi mai vedea niciodata.Ce am fost eu pentru el ca sa ma țina minte...
Însa el pentru mine a devenit totul chiar si fara prezenta lui în viata mea.

-Trebuie sa plec altfel îmi va fi simtita lipsa.

-De ce te-ai întors?!îl întreb cu voce ragusita retinându-mi cu greu lacrimile.

-Sa te vad pe tine,sa ma asigur ca esti bine si sa încerc sa te iau cu mine.

Ramân putin uimita când îi aud vorbele.Unde sa ma i-a cu el... Ar putea sa îsi puna toata societatea si familia în cap ca sa poata fii cu mine?!

-Nu înteleg...spun nedumerita.

-O sa vezi...ma asigura si iese pe usa afara.

Eu ramân simtindu-mi pulsatiile inimii în gât.Ce are de gând sa faca Millan?!

Dupa ora prânzului îmi fac curaj sa intru în camera de zi cu ceaiul.În tot acest timp mi-am facut de treaba cu micul Carol si Adrian apoi cu Petra în bucatarie, framântata de gânduri.Millan nici nu stie ca am un copil,daca vrea sa fim împreuna va trebui sa îl accepte si pe Adrian...dar daca nu îl vrea,cum o sa ma împart?!Erau putinele întrebari care ma mistuiau pe dinauntru.

Nu apuc sa pasesc în încapere ca un râs subtire si pitigaiat îmi atrage atentia,apoi îi vad.
Millan sta în picioare lânga o domnisoara cocheta, cu par scurt si blond asezat în bucle mari.Poarta o rochie de matase brodata si scumpa,semn ca este dintr-o familie de bogatani.Ea se relaxa pe scaunul din brocard asezat în fata pianului si încerca sa îngâne câteva acorduri apasând pe clape.
Când ma vede se ridica si ma fixeaza cu privirea.

-Contesa...zic si înaintez usor,vizibil afectata de imaginea celor doi.

-Intra Ioana...Melisa,un ceai?o întreaba pe tânara domnisoara.

-Sigur...spune cu voce mieroasa zâmbindu-mi.

O vinovatie acuta ma izbeste din plin iar înauntrul meu începe o lupta contradictorie pentru ceea ce s-a întâmplat între mine si Millan în aceasta dimineata.
Cum a putut sa îmi faca una ca asta...

-Ioana o poti servi si pe ducesa de Well cu un ceai...mi se adreseaza Medeleea vazându-mi blocajul interior.

-Sigur...zic încercând a îi imit vocea.

-Un ceai?!îl întreb taios pe Millan iar el da aprobator din cap fara sa mai deschida gura.

-Lasa ceaiul,acum esti barbat...Capitan în armata regelui,viitor ginere.Ce naiba, i-a mai bine un coniac?i se adreseaza Loret iar eu ramân cu ceasca în mâna.

Trecând mult prea aproape de mine,Loret i-a ceasca atingându-mi pielea degetelor si o pune înapoi pe masuta ,apoi îmi spune mai mult șoptit aproape de ureche.

-Nu mai visa,pregateste-te ca vreau sa le arat oaspetilor nostrii rodul livezilor de meri dupa ceai.Fugi...

Ma dezmeticesc imediat si aruncându-i o privire fugara contesei Medeleea ma retrag.
Aproape ca fug împingând la masuta cu rotile.Sunt dezamagita de ceea ce am vazut si dezgustata de gesturile contelui în fata oaspetilor.Încearca sa ma revendice ca pe o prada si sa îi arate noului venit cine este liderul.Sa îi dea impresia lui Millan ca eu îi deja apartin cuiva.

Poti Sa Ma Iubesti?Where stories live. Discover now