Poti Sa Ma Iubesti?

Capitolul IX

Timpul parca s-a oprin în loc iar mâna calda care îmi atinge umarul ma face sa tresar.
Întorc capul cu încetinitorul sa îmi privesc dușmanul fix în ochi dar ce vad nu îmi este destul de clar.

Silueta supla dar definita de barbat nu seamana deloc cu cea a lui Damian.

-Milady îmi cer scuze daca te-am speriat....spune vocea cristalina iar inima mea reactioneaza imediat ....la fel si trupul.

-Millan...strig si fara sa realizez ce fac,ma ridic imediat si ma arunc în bratele lui.

El ma prinde si fara alte cuvinte ma tine acolo în siguranta si ma lasa câteva minute sa stau asa lipita de pieptul lui,sa îi simt caldura si sa îi ascult cântecul frumos dinauntru.

Îmi vine sa plang cât de norocoasa sunt si îi multumesc lui Dumnezeu în cap ca Damian a renuntat la gândurile necurare si m-a lasat în pace.

-Ce faci aici,asa departe.Nu trebuie sa fi la searata?...zic când ma desprind de el.

-Ieseam afara sa ma detașez putin când te-am vazut alergând spre padure,nu stiu cine sau ce te-a speriat dar nu era un lucru bun sa ajungi sa ratacesti singura pe aici noaptea, asa ca te-am urmat.Ce a fost în capul tau?!

-Nimic,voiam sa ajung la râu,sa fiu cât mai departe de aglomeratia de la castel.Nu sunt obisnuita cu asa ceva...mint eu.

Nu aveam cum sa îi spun ca frate-său a vrut sa profite de mine si eram cât pe-aci sa ma gaseasca trâta în iarba blestemându-mi zilele si frumusetea.

-Nici eu...nu îmi plac astfel de seri,cu multa lume si muzica tare,de aceea abea astept sa ma înrolez în armata regelui.

-Pleci?!...zic mirata.Adica de bunavoie...îmi redresez afirmatia.

-Da,am visat înca de mic sa port uniforma militara.Vreau sa ajug capitan de bunavoie...îmi zâmbeste el iar mie mi se topeste sufletul.

-Voiam sa zic ca nu multi vor sa fie militari,majoritatea tinerilor sunt obligati de parinti pentru ai stapânii cumva.

-Înteleg ce vrei sa spui,nu este si cazul meu...continua sa zâmbeasca...
Esti frumoasa...spune cu voce tare dar îl vad cum se fâstâceste,de parca nu ar fi vrut sa dea glas gândurilor.

-Multumesc domnule...zic si fac o reverenta.

-Poti sa îmi spui doar Millan.

-Ioana...zic aducându-mi aminte ca nu m-am prezentat niciodata.

Îmi cuprinde mâna întinsa si mi-o saruta.

-Încântat lady Ioana.

Mai trec câteva clipe în care ne privim tacuti,apoi el deschide gura.

-Ma bucur ca îti place colierul.

-Foarte mult,dar ar trebui sa îti înapoiez galbenii pe el,nu se cade sa îl port fara a-l platii.

-Pastreaza-l ca pe o amintire din partea mea...spune si vine cu un pas mai aproape de mine.Pe el si....ma cuprinde cu mâna de talie si ma trage mai aproape....Asta...iar buzele lui pline si moi le acopera pe ale mele într-un dans suav si delicat.