Poti Sa Ma Iubesti?

Capitolul XXIX

Un an mai târziu...

Drumurile care ne-au unit au fost tot acelea care ne-au despartit.Stau acoperita de o mantie din blana,pe bancuta din piatra si privesc în jurul meu.

Am cunoscut acest loc minunat desprins de lume datorila lui,aici unde natura ma înconjoara,cerbii zburda prin fata casei ,pasarile cânta neîncetat iar padurea se întinde pe zeci de hectare,mi-am gasit lacas.Aici unde aerul proaspat si tare îmi umple plamânii în fiecare dimineata si vântul îmi mângâie parul si fața...eu continui sa îmi simt sufletul pustiu ...desi sunt înconjurata de oameni frumosi ce îmi ofera atât de multa iubire.

Nu am încetat nici o clipa sa ma gândesc la el de când a plecat dar îl tin bine ascuns într-un loc restras din mintea mea.

În urma cu un an nici prin cap nu mi-ar fi trecut ca voi ramâne aici.Lucrurile sau întâmplat mult prea repede iar eu am fost prinsa cumva la mijloc.Dupa ce Damian si Melisa au fugit în lume pentru ca Ludvic nu a fost de acord cu amantlâcul lor,contele Luis a trebuit sa renunte la o parte din avere si sa vânda câteva proprietati printre care si conacul Luisenthal.L-am implorat sa nu îl vânda si pe Adonis însa nu mi-a fost ascultata ruga,noul proprietar tinând mortis ca armasarul ,în special ,sa îi fie lasat.

Nu stiam ce se va alege de mine si de restul personalului,Ana si Marieta împreuna cu Mirica deja se gandeau ca se vor întoarce înapoi în satele lor în caz ca cel ce va veni nu doreste sa îi mai tina din cauza varstei...dar eu,ce se va alege de mine.
Singura speranta de a ma întoarce de unde am plecat era Vladimir,însa dupa o discutie mai aprinsa m-a refuzat.

În urma cu câteva luni....

-Sub nici o forma nu îti permit sa te întorci la vechia ta slujba,nu atât timp cât Loret este în viata.Nemernicul ala este în stare de orice...zice vizibil înfuriat.

Cunostea prea bine toata povestea.Devenind în timp prieteni atât de apropiati nu am putut sa nu îi spun ce m-a adus de fapt aici pe lânga ca ma îndragostisem nebuneste de Millan.

-Nu ma voi întoarce pentru el,voi stabili anumite reguli cu Medeleea si cu siguranta va întelege.Daca nu,cel putin voi fi acasa,la mine în sat alaturi de bunica mea.Millan nici nu stiu daca mai este în viata sau daca se va mai intoarce vreodata...Locul meu nu mai este aici.

-Marita-te cu mine Ioana...spune si îmi cuprinde mâinile cu caldura.Marita-te cu mine si îti promit ca nu vei regreta.

Ramân fara cuvinte,doar îl privesc tacuta,cu ochii mari.

-Stiu ca nu te asteptai la asta însa eu te iubesc si o stii prea bine de atâta timp,îl iubesc si pe Adrian si voi fi un tata exemplar.Nu te fortez sa faci nimic din ceea ce nu îti doresti ,voi avea rabdarea necesara cu tine.Stiu ca si tu ma iubesti.

-Te iubesc Vladimir dar nu asa cum meriti,iubirea mea este mai mult frateasca...reusesc sa rostesc cu glas pierdut.

-Poate într-o zi vei reusi sa îti deschizi inima si catre mine,voi astepta acel moment cu nerabdare.

Ma desprind de el si rasucinadu-ma pe calcâie fac un pas mai în fata.Cererea m-a luat prin surprindere iar eu trebuie sa ma gândesc serios la ceea ce va urma.Nu este loc de îndoieli pentru ca nu este vorba doar de mine,Adrian este la fel de implicat si nu mi-as dori sa îl mai chinui.S-a acomodat atât de bine aici si într-o zi chiar mi-a spus ca daca nu ar fi bunica,nu s-ar mai întoarce niciodata acolo în sat.
Din câte stiu Vladimir are o casa în oras,nu am vizitat-o niciodata dar a adus vorba de ea în câteva discutii,asa Adrian ar fi aproape de ceilalti iar pe Vladimir chiar îl place.