Poti Sa Ma Iubesti?

Capitilul VII

-Ma si gândeam când o sa apari frumoasa din padurea adormita...mi se adreseaza pe un ton rastit servitoarea rotofee.Castelul arde de forfota si tu hoinaresti prin padure.Fugi de te schimba si pune osul la treaba ca eheee mai sunt multe de facut...zbiara la mine si îmi da branci pe scari în jos.Fuguța,fuguța....

Ma resemnez si în cel mai scurt timp trag ce pe mine ce apuc si ma îndrept grabita spre bucatarie.O alta servitoate ma întâmpina din usa cu un sort scortos si apretat si nici nu apuc sa mi-l pun cum trebuie ca îmi sunt puse în brate doua platori cu aperitive.

-Du-te de serveste boierii ce stai ca proasta....striga Vica plina de sudoare.Ai noroc ca stapânii vor sa vada cur si tâțe tari ca altfel nu ai mai face tu purici pe la conoc.

Remarca ei rautacioasa m-a facut sa rosesc imediat dar nu am de gând sa o mai ascult si cu grija sa nu scap platourile ma îndrept spre salonul unde zarva era în toi.

Ma scuz atunci când intru si o implor din priviri pe Medeleea sa ma ierte pentru ca nici azi nu am reusit sa îi fiu de ajutor.
Îmi citeste pe chip frustrarea si face un gest linistitor din cap iar eu îi zâmbesc timid.

Încep sa ma plimb de colo, colo servind invitatii ajunsi deja, cu diverse delicatese.Ma tot învârt dar nu îl zaresc nicaier pe tânarul Millan ,în schimb javra de fate-său sta la taclale cu Loret ,o alta javra si un nod mi se ridica din stomac astupându-mi gârul când un rânjet sfidatori i se asterne pe buze la vederea mea.

Îmi face semn sa ma apropii cu platourile iar în acea clipa si Loret întoarce capul în directia mea.
Se uita lung la mine apoi la conașul Damian si îsi îngusteaza privirea ca un semn de gelozie imatura.

Îcerc sa pastrez o distanta considerabila si doar întind mâinile ca sa se poata servii.Damian nu ma scapa din ochi în timp ce cu delicatete i-a o tarta cu branza si înainte de a o baga în gura îi linge continutul de deasupra cu limba.
Loret priveste scena amuzat iar mie îmi vine sa vars si sa intru în pamânt de rusine.

-Domnilor...se aude o voce în spatele meu si stiu imediat ca este Millan.

Ma rasucesc pe calcâie si aproape ca îl lovesc cu farfuriile.Se uita la mine cu o fata indescifrabila dar încerc sa trec peste momentul jenant.

-Doriti sa serviti?!îl întreb.

-Nu multumesc....spune însa privirea lui sta pe bijuteria de la gâtul meu.

Îmi fac loc si ma îndepartez cât mai repede pentru ca simt cum mi se moaie picioarele.Râsul enervant a lui Loret dupa ce m-am îndepartat câtiva pasi ma indispune si mai tare.

În graba mea sa ies din încapere ma lovesc de domnita Medeleea.

-Unde arde Ioana?întreaba ea citindu-mi disperarea din ochi.

-Ma scuzati,va rog...zic aproape suspinând.
Cu greu îmi retin lacrimile.

Îmi i-a platourile din mâna si le aseaza pe o servanta apoi ma trage într-un loc mai retras si închide usa.

Se aseaza pe bancheta din încapere si imi face semn sa vin langa ea.

-Barbatii sunt niste hiene,nu pune la suflet cuvintele sau privirile lor indecente draga mea.Te-a suparat din nou Loret?

Dau din cap ca nu dar pe suflet îmi sta sa îi spun câte îndur de la conte în ultima vreme.Dar de parca mi-ar fi scris pe frunte contesa continua.

-Stiu ce îi poate pielea lui Loret...stiu ca voit îti face avansuri.Te rog sa ma ierti dar nu îi pot spune sa înceteze.Tu esti ca un afrodisiac pentru el iar eu profit de asta,îl întaresti cum nici eu nu pot sa o fac...marturiseste cu nonsalanta zâmbind jucauș în coltul gurii.Este treaba ta daca cedezi sau nu dar un singur lucru îti spun,fii atenta sa nu ramâi din nou grea.Nu accept un copil din flori chiar daca este vorba dspre tine,o sa te azvârl în strada cu tot cu el.

Ma îngrozesc când aud aceste cuvinte si simt cum un curent îmi strabate corpul si ma paralizeaza.

-Credeti ca eu...nu as putea în viata mea...mie greu sa cred ca ....încep sa ma bâlbâi fara nici o noima.

-Nu te teme ,stiu mai multe decât îti imaginezi pentru ca am ochi sa vad si urechi sa ascult.Ai grija sa nu îti frânga inima, si de data asta nu la Loret ma refer...spune si se ridica.E tânar si necopt dar soarta lui este deja stabilita,îl poti avea pentru o noapte sau doua dar nu pentru toata viata...fii prudenta.
Mai face doi pasti spre usa si o deschide.
La ducele Millan ma refer....arunca vorbele si apoi închide usa lasându-ma pe marginea unei prapastii gata sa cad în gol.

.......

Nu am mai fost buna de nimic tot restul zilei.La lasarea serii când domnitele sau retras pentru a se schimba pentru serata dansanta,am urmat-o si eu pe Medeleea ca sa o pot ajuta.
Am insistat sa nu mai particip dar m-a refuzat categoric.

Atunci când m-a pus sa ma dezbrac ca sa pot lua rochia pe care mi-o daruise,intentionat a lasat usa camerei deschise sa pot fi admirata în tihna de contele Loret.

"Esti ca un afrodisiac pentru el"...îmi rasuna în cap încontinu.

-Rochia se potriveste perfect cu bijuteria ce o porti...aud vocea Medeleei dar gândul meu rataceste prin ceata.Este noua,nu am mai vazut-o.

-Asta?!...zic pipaind-o.Am luat-o de la târg pe doi bani,a fost un chilipir...mint eu ca sa închei discutia.

-Esti gata,priveste cât esti de frumoasa.Cred ca multi o sa te confunde o superba domnita debutanta în aceasta seara.

Ma privesc în oglinda si nu îmi vina sa cred.Parca nu as fi eu.
Buzele îmi sunt colorate într-un rosu sters si obrajii la fel.Parul ondulat este prins mai sun cu o impletitura si câteva agrafe iar restul imi curge zulufi pe spate si umeri.Rochia albastra îmi scoate formele în evidenta si îmi face ochii sa straluceasca în nuante diverse de albastru.
Nu am fost niciodata atât de aranjata.Daca m-ar fi vazut Adrian....iar gândul îmi zboara la pruncul meu si instant ma izbeste dorul iar o lacrima curge lin pe obraz.Încerc sa o sterg fara sa fiu vazuta,mai este putin si mâine îl voi strânge din nou la piept si nu o sa îi mai dau drumul niciodata.