Poti Sa Ma Iubesti?

Capitolul XVIII

O furtuna naprasnica ne-a împiedicat sa plecam dis de dimineata asa ca am asteptat ca vremea sa se îmbunatateasca tot la han.

Millan a fost nevoit sa mai plateasca pentru înca o noapte în caz ca ploaia torentiala si vântul aprig nu vor înceta pâna dupa prânz.

Stau si privesc pe fereastra la urgia de afara,copacii aproape ca sunt zmulsi din pamânt de vânt si nu poti vedea nimic mai departe de sticla ferestrei.Ma rog ca totul sa se termine si sa plecam cât mai repede de aici pentru ca locul asta începe sa devina neîncapator.Din cauza furtunii majoritatea drumetilor s-au adapostit la han iar forfota si aglomeratia mie nu îmi plac deloc.

Usa scârtâie zgomotos si îmi dau seama ca cineva a intrat.Ma rasucesc pe scaun si îl vad pe Millan.

-Milady,se poate...spune aproape șoptit.

-Sigur...zic si ma ridic imediat.

-Furtuna o sa ne mai tina ceva vreme, este posibil sa întoptam tot aici si în aceasta seara...si facând câtiva pasi ajunge atât de aproape de mine încât îi simt caldura emanata din piept.

Ma simt electrizata,parca traversata de un curent intens ce mi se plimba prin tot corpul.

-Asa se pare...rostesc cuvintele cu voce ragusita.

-Melisa nu a dorit sa coboare la prânz ,sustine ca nu se simte bine si o vreme ca asta o deprima,asa ca am ordonat sa i se aduca mâncarea în camera.Doresti si tu acelaș privilegiu sau ai vrea sa ma însoțești împreuna cu Adrian?

Mai face un pas iar corpurile noastre aproape ca se ating.Caldura din mine se întețeste si simt dorinta din pântec cum creste dureros.Ma uit în ochii lui calzi dar nu îndraznesc sa fac vreun gest necugetat asa ca îmi tin bratele inerte pe lânga corp.
Degetele lui îmi atinge orazul iar eu ma înfior si încep sa simt tremurul dinauntrul meu cum iese afara facându-mi pielea de gaina.

Din pricina șocului nu pot sa fac altceva decât sa continui sa îl privesc cum sta în fata mea cu ochii mari si buzele întredeschise.

Mi se taie rasuflarea când gura lui încep sa coboare la nivelul buzelor mele si închid ochii strâns așteptându-i atingerea catifelata.
Stiu ca este gresit dar tânjesc dupa acest sarut cu ardoare.

-Mami,mami...se aude vocea lui Adrian din hol iar vraja se destrama.

Ma dau mai în spate iar el se îndeparteaza.

Adrian intra si salutându-l militareste trece pe langa el si îmi sare în brate.

-Sa vezi ce mi-a dat hangiul...spune nerabdator aratându-mi calutul sculptat în lemn ascuns între palmele lui micuțe.

-Este frumos.

Eram atât de fâstâcita de situatia jenanta dinainte încât uitasem ca Millan înca statea acolo si ne privea.

Când ridic capul îi vad zâmbetul si lumina ce îi licarea jucausa în ochi.

-Va las sa va pregatiti...ni se adreseaza.

-Coborâm imediat...îl asigur.

-Luam prânzu cu domnul Millan?întreaba Adrian dupa ce acesta paraseste odaia.

-Asa se pare...zic ciufulindu-i parul.

......

Masa am luat-o în liniste într-un colt mai îndepartat al localului.Singurul care a vorbit tot prânzul a fost Adrian iar Millan a fost nevoit sa îi raspunda nenumaratelor întrebari.

Din când îi când îl vedeam cum ma priveste cu o dorinta apasatoare iar focul din mine se întețea.De câteva ori mi-a atins degetele delicat dar mi le-am retras de fiecare data.Nu se cade o asemenea apropiere în public între un nobil si un angajat chiar daca ar fi amanti,mai ales ca logodnica lui se afla la urmatorul etaj.

Dupa ce a terminat de mâncat Adrian a fugit la joaca antrenat de chicotele celorlalti copii aflati acolo iar noi am ramas din nou singuri.

-Este un baiat deștept si bine educat...tine sa mentioneze în timp ce îl priveste îndepartându-se.Va ajunge cu siguranta cineva în viata asta.

-Sper...îi spun cu ochii scaldati în lacrimi.

-Voi avea eu grija...ma asigura si îmi cuprinde mâna ce o tin libera pe masa.

Înghit în sec în timp ce el începe sa îsi plimba degetele în susul ei de parca nu sar fi putut abtine.

-Esti ca o floare rara si delicata de câmp...îmi spune soptit si se trage mai aproape de mine.Mirosi întotdeauna atât de proaspat.

Dau vina pentru gesturile necontrolate,pe ulciorul de vin pe care l-a servit în timpul mesei si încerc sa ma retrag pâna când nu suntem vazuti însa ma prinde de brat si ma trage în asa fel încât spatele meu se lipeste de pieptul tare.

-Mai vreau o noapte cu tine...spune soptit prin parul meu iar caldura respiratiei lui ma înfioara.Mai vreau sa simt o data ceea ce am simtit pentru ca nici o alta femeie nu ma facut îmi viata asta sa o doresc atât de tare cum te doresc pe tine....din prima clipa în care te-am vazut...continua el.

În loc sa ma umple de bucurie cuvintele lui risca sa îmi adânceasca golul din stomac.
Îmi apas pe piept sa îmi domolesc durearea ce o simt pentru ca el nu va fi niciodata al meu pe deplin iar adevarul asta doare cumplit.
Dar nici nu îl pot respinge,mai ales când simt ca inima îmi explodeaza în piept de iubirea ce i-o port si doar eu o cunosc iar interiorul coapselor ard de dorinta de al simti.Doar el este capabil sa îmi ofere toate bucurile si placerile pe care trupul si mintea mea le vrea.

-Millan...reusesc sa rostesc.

-Da...raspunde.

-Te rog....nu.

-De ce,nu ma mai doresti?!

-Nu poti sa îmi faci una ca asta,nu poti sa ma umilesti în fața tuturor.

Tresare la auzul cuvintelor mele dar nu ma elibereaza.

-Nu as îndrazni sa îti fac niciodata asa ceva pentru ca te...

-Opreste-te...îl întrerup.Nu vreau sa aud cuvinte desarte.

-Dar milady....

Îmi cuprinde barbia si ma rasuceste cu fata la el.Ochii îi licare aprinsi de o caldura toropitoare.
Nu mai stiu daca inima mea sau a lui batea atât de tare pentru ca intensitatea cu care pot simti vibratiile corpurilor noastre este naucitoare dar reusesc sa ma desprind de el si îl las în urma mea privindu-ma lung.

Aproape ca alerg pe scari si traversez holul în graba.Când ajung în odaie reusesc sa ma opresc si sa îmi trag rasuflarea.

Eram cât pe aci sa fac o mare greseala.Nu îl mai pot lasa sa se aproapie de mine acum când stiu care îi este drumul.
Nu ma poate avea si pe mine si pe ea.