Poti Sa Ma Iubesti?

Capitoulul XX

Restul zilei a trecut ca prin vis.Am lua masa cu Millan si Adrian,Melisa nevrând sa coboare.
A invocat motivul ca este înca obosita, asa ca m-am oferit eu sa îi duc mâncarea ca sa nu par inutila însa m-a expediat imediat ce am lasat tava pe servanta.

Dupa aceea ne-am plimbat împreuna la grajduri si ne-a aratat frumoasele împrejurimi.
Adrian ne-a abandonat în scurt timp vazând de sus de pe colina cum vine de vale Vasilica ,cu vacile de la pascut.Parea destul de fascinat si nerabdator sa învete si el sa le mâne si sa le mulga pentru ca la conacul din Sighisoara ,alaturi de Carol ,nu învatase decât sa cânte la pian ,sa vorbeasca frumos si sa fie un cavaler.

Am ramas cu Millan sa privim cum soarele îsi varsa ultimele raze si mi-am adus aminte de primul nostru apus împreuna si de cuvintele lui.

"Voi face imposibilul sa fi a mea" ...si se pare ca a facut.

Îl privesc pe furisi cum se uita pierdut în gânduri la astru.Oare si el se gândeste la acelas lucru sau altele îl preocupa...
Pare atât de îngrijorat da totuș atât de frumos în lumina rosiatica ce îi scalda chipul.Am impresia ca ma uit la un zeu care tocmai a coborât pe pamânt pentru mine.

-Mâine o sa avem musafiri...spune parca trezit din reverie.Parintii mei au aflat ca m-am întors si vor veni aici.

Ramân privindul si simt cum un nod mi se urca din stomac.

-Va fi si fratele tau prezent?!întreb rugându-ma în gând sa nu rosteasca cuvintele.

-Da,dar nu îti face griji.Nu va îndrazni sa faca vreo gluma proasta la adresa ta sau să te atinga macar.Altfel va avea de aface cu mine.Nu e atât de mitocan pe cât îl crezi,are si el partile lui bune.

-Sa speram...zic cu jumatate de gura si întorc capul catre privelistea minunata din fata ochilor mei sa mai admir putin peisajul.

Cu siguranta parintii lui si chiar Damian vor fi foarte surprinsi sa ma vada aici.

......

M-am trezit dis de dimineata ca sa pot sa ma pregatesc si sa fiu gata atunci când ducesa îmi va cere ajutorul.

Mi-am facut aparitia în bucatarie purtând o rochie lejera ,alba si pantofi negri de catifea iar Ana si Marieta m-au întâmpinat cu biscuiti si cafea.

-La-ti vazut pe Adrian?!întreb îngrijorata pentru ca atunci când m-am trezit locul de lânga mine era gol.

-Ehe sa tot fie plecat de un ceas...zice Marieta.

Fac ochii mari de mirare iar Ana realizeaza ca eu habar nu am.

-Stai linistita fata mea.Au venit de dimineata de au îmbucat ceva,apoi la luat Vasilica cu el la padure sa culeaga ciuperci si sa îi arate cum sta treaba pe aici,nu ai de ce sa te îngrijorezi.Le-am dat si ceva la pachet,nu-s departe ,daca vrei îti arat.

-Nu-i nevoie...zic încercând sa ma linistesc.Ma bucur ca începe sa se simta ca acasa.

-Da tu te simti?!întreaba Ana rânjind.

-Cred ca da...zâmbesc iar Marieta îi face un semn discret din cap.

-Stiti cumva daca ducesa s-a trezit?!spun luând ultima înghititura de cafea.