Poti Sa Ma Iubesti?

Capitolul XIV

Îmi asez feciorul pe pat si ma îndrept catre ulciorul cu apa ca sa îmi torn în ligheanul de metal.Drumul calare pâna la bunica m-a umplut de praf.

Descopar ca este gol ,asa ca dupa ce îmi iau camasuta de îmbaiat îmi croiesc drum afara sa îl umplu cu apa calda din butoaiele ce stau în fiecare zi la soare ca sa se încalzeasca.

Luna straluceste luminând pamântul la fel ca un felinar iar greierii fredonau încet cântecul noptii ,în rest liniste deplina.Ridic capul si privesc ferestrele cufundate în întuneric, nici o lumâmare nu se mai vedea aprinsa semn ca dormeau cu totii dusi.
Profit de moment si desfacând butoiul, umplu ulciorul apoi îl golesc turnându-mi apa calâie pe cap, frecând cu putina leșie si sapun de casa.Repet de câteva ori pâna ma simt cu adevarat curata.Îmi storc parul si îl zvânt cu palmele apoi îmi storc si camasuta la poale sa nu las dâre de apa în urma mea.

Pregatita de somn ma îndret catre odaie ca sa ma pot șterge cu ștergarul pe care l-am uitat si sa îmbrac camașa de noapte,apoi sa ma cuibaresc în pat lânga pruncul meu.

Holul este destul de întunecat si mergând orbeste ma lovesc de cineva.

-Aici erai...spune vocea si îmi dau seama imediat ca este vorba de Loret.

Un fior îmi trece pe sira spinarii paralizându-mi tot corpul si aproape ca îmi vine sa țip dar acesta îmi atupa gura înainte sa o fac si ma trage în fata ferestrei din hol sa ma vada mai bine.

Ramâne în spatele meu si ma soarbe din priviri când vede camasa ce îmi este ca o a doua pilele, lipita de corp din cauza umezelii.

-Sa nu îndraznesti sa țipi si sa scoli toata casa.Gândeste-te la Adrian si la ce ar zice ceilalti daca te-ar vedea în asa ipostaza.

Îi dau aprobator din cap iar el îsi coboara palma.

-Unde ai fost târfa...mi se adreseaza.Te-a calarit si pe tine ducele Millan,nu doar calul,âaaa?

Îi dau din cap ca nu pentru ca pur si simplu sunt atât de înspaimântată încât nu pot sa articulez nici un cuvânt.

-O fi ales Medeleea sa te dea pe mâna lui ,sa se bucure pe deplin de trupul asta de care eu nu am avut parte...spune printre dinti cu o urma de regret...Dar nu va fi tocmai asa mai întâi o sa te fac a mea cu orce pret...zice si începe sa se frece de coapsele mele cu nerusinare.Gata cu asteptarea.

Icnesc iar Loret îmi pune imediat mâna peste gura si cu cealalta ma imobilizeaza împingându-se si mai mult în mine.
Îi simt mădularul imens întarindu-se si cuprinsa de spaima încerc sa ma eliberez.

-Usurel salbatico,nu te mai zbate asa...îmi șopteste în ureche.O sa îti arat eu ce înseamna sa fi cu un barbat adevarat înainte sa te tavaleasca prapaditul ala de Millan si pe urma te asigur ca o sa te întorci în patru labe sa ma implori sa ti-o mai trag o data,si înca o data...repeta în timp ce face miscari de du-te-vino în spatele meu.

Un zgomot îndepartat de pasi îl întrerupe iar în clipa în care slabeste strâmsoarea,ma eliberez si împingându-l o iau la fuga spre odaie.Ma prinde însa de picior si cad ,apoi ma trage sub el reusint sa ma imobilizeze din nou.

-Cred ca e mai bine asa...zice si îsi vâra mâna între coapsele mele bagându-si un deget înauntru.

În acea clipa am început sa ma zbat ca un porc la taiere.

-Lady Ioana...zice Millan din capatul holului iar Loret încremeneste.

Îmi da drumul în urmatoarea secunda si se îndreapta de spate.Când trece prin dreptul lui Millan îsi aseaza mădularul în pantaloni si afisaza un rânjet satisfacut pe fata.

Nu îndraznesc sa îl mai privesc pe acesta desi stiu ca ma vede acolo jos în semiumbra,cu camasa ridicata si lipita de mine.Desi nu s-a întâmplat ceea ce pare îi simt dezamagirea.

Nu mai stau sa îi astept reactia si ma ridic.Neputincioasa pasesc spre odaie închizând usa în urma mea.
......

Pâna la ivirea zorilor am fost într-un continuu cosmar auzind gemetele de placere ale Medeleei cum îmi rasunau în timpane neîncetat.De fiecare daca când închideam ochii,vedeam doar imaginea lui deasupra mea si parca îi simteam degetul înca înauntru.
Cu siguranta dupa plecarea mea contesa nu va mai avea parte de asemenea nopti,bineînteles daca Millan va mai dori sa ma i-a cu el dupa tot ceea ce s-a întâmplat.Dar chiar si asa zilele mele la acest conac sunt numarate,nu stiu daca mai rezist la insistentele nechibzuite al contelui,a început sa ma intimideze mult prea tare si nu vreau sa ajung papusa înjosindu-ma doar pentru niste parale.

Nu apuc sa ma dau jos din pat ca aud un ciocanit usor în usa.
O deschid crezând ca este Petra dar îl vad pe duce cum sta vizibil agitat ,sprijinit de perete.Nu ma priveste,ochii lui fixând podeaua.

-Buna dimineata donmule...îi zic dar nu obtin nici o reactie.Millan...zic apasat iar când ridica capul,observ cearcanele adânci de sub ochii ce îi licare ca o vapaie.Aseara nu s-a întâmplat.....

-Stiu...ma întrerupe el.Vreau sa fii gata de drum pâna la prânz,vom pleca la apus...si rasucindu-se pe calcâie ma lasa cu vorbele nerostite pe buze ,în urma lui.

Îmi strâng cele câteva lucruri în micuta lada de lânga pat,nu am nici o avere si nici haine prea multe nu am.Privesc însa cu jind la rochia daruita de Medeleea pe care nu am de gând sa o iau cu mine si amintirea ei ma poarta la acea seara iar din instinct ridic mâna si îmi pipai colierul de la gât,cel pe care nu am îndraznit niciodata sa îl dau jos de frica sa nu uit cine mi l-a dat.