Poti Sa Ma Iubesti?

Capitolul III

Am ajuns în tara Hategului înainte de resaritul soarelui ,întunericul înca nu dadea semne ca doreste sa plece.Cerul parea pictat cu o linie rosiatic la orizont,semn ca si astrul se trezeste cu greu.

Conacul în fata caruia ne-am oprit este de fapt un castel si apartinea contelul Gabor Kendeffy iar familia de Württemberg venise special pentru aceasta serata.

Reusesc cu greu sa ma ridic de pe bancheta tapitata cu catifea,picioarele îmi amortisera.
Duma se da jos iar trasura se clatina,deschide usa si îl ajuta pe conte sa coboare.Acesta ramâne la capatul treptei si întinde mâna.Medeleea i-o cuprinde si paseste jos.Îl îndemn pe Carol sa coboare cu speranta ca Loret o sa îl i-a în brate si va omite sa ma ajute si pe mine însa copilul sare ca un iepure iar eu ramân în cadrul usii privind mâna întinsa a contelui.

I-o ating cu retinere vazând ca Medeleea ne priveste dar el nu evita sa ma cuprinda ferm rânjind atunci când pielea noastra se atinge.

Când ma simt stabilă pe pamânt îmi retrag mâna rapid din strâmsoare si alerg dupa Carol care ajusese deja în fata intrarii nerabdator.

Usa se deschide si suntem poftiti înauntru apoi condusi spre camerele unde urma sa locuim în cele trei zile ,de câtiva servitori instruiti.Se pare ca gazdele înca dormeau duse.

Pe holul lung merg în urma domnitei tinându-l pe Carol potolit.

-Lady Medeleea,aici este camera dumitale si a contelui...se adreseaza servitoarea rotofeie cu șort îngalbenit si boneta alba pe cap.Pruncul va avea camera de lânga.

Contesa da aprobator din cap si deschide usa intrând.Încerc sa o urmez dar servitoarea ma prinde de mâna si ma trage deoparte.

-Mata ai o odaie alaturi de noi...zice zâmbind triunfatoare.

O privesc nedumerita.

-Îmi cunosc prea bine locul....Vreau doar sa ma asigur ca domnita are tot ce îi trebuie.

-Va avea si daca va mai fi ceva, pentru asta sunt eu aici...zice pe un ton superior.

Ma resemnez si trag usa închizând-o,la ora asta nu aveam chef de harta cu nimenea.Ma asigur ca si Carol ajunge în patul lui si încerc sa îi potolesc entuziasmul de a sari în patul frumos asezat.

-Nu ai vrea sa te odihnesti putin?îl întreb.

-Nu mi-e somn,nu vreau...protesteaza el dar îl trag mai aproape de mine si încep sa îl mângâi pe cap.

Vocea îmi suna ca o harpa când încet îi fredonez melodia preferata de leagan si adoarme imediat.

Nu apuc sa îl învelesc ca dolofana baga capul pe usa si îmi face semn sa o urmez.
Ma ridic usurel si îl mai privesc o data înainte sa trag usa dupa mine.

Era un copil bun dar neastâmparat.Pielea lui ciocolatie si cârliontii negrii îl facea atât de dragalas.Era foarte inteligent dar si extrem de nazdravan.Mereu îl chinuia pe Adrian si când facea prostii dadea vina numai pe el.Eu stiam cine este autorul si îl trageam de mâneca dar nu recunostea nici în ruptul capului si fiul meu tragea ponoasele.

Dupa ce traversam holul întunecat coborâm niste scari si ajungem într-un fel de demisol unde se aflau camerele slujitorilor.Erau mai multe usi micute din lemn asa ca am presupus ca personalul este destul de numeros.
Ajunsa la ultima usita servitoarea trece înaintea mea înghesuindu-ma pe micul antreu.
Usa se deschide cu un scârtâit enervant dar înauntru miroase a curat si a lavanda.
Îi multumesc printr-un gest facut din cap când reusesc sa trec pe lânga ea,apoi îi trântesc usa în nas drept rasplata pentru comportamentul ei enervant.
O aud bombanind în timp ce se îndeparteaza dar prea putin îmi pasa.Îmi va fi greu sa o suport trei zile dar stiu cum sa ma descurc cu astfel de persoane.