Poti Sa Ma Iubesti?

Capitolul V

Ne-am întors la castel aproape la apus.
Îi multumesc lui Dumnezeu ca nu am mai fost nevoita sa fiu în contact direct cu tânarul ce ne-a însotit,prezenta lui ma tulbura cumplit.
Am ajuns la trasura înaintea tuturor asa ca am urcat si mi-am ocupat locul de langa fereastra iar când am ajuns ,la coborâre m-a ajutat Duma,tânarul facându-si de treaba cu cele trei domnite,animându-le în timp ce le conducea spre intrare.

Astept sa le vad disparând pe holurile înguste si îmi fac curaj sa intru si sa fug spre odaia mea.

Dupa ce reusesc sa ma schimb si sa manânc ceva din pachetul pe care mi-l daduse bunica,ies si urc treptele spre camera domnitei Medeleea sa o ajut cu pregatitul pentru cina.Nu vreau sa ratez ocazia si de data asta si sa îi dau impresia servitoarei rorofeie ca sunt inutila.

Ciocan usor iar usa este deschisa de contele Loret îmbracat doar în pantaloni.Pieptul îi era gol,acoperitu de muschi definiti iar câteva fire de par se vedeau raslete pe pielea colorata.
Ma vede si afisaza pe fata tuciurie un rânjet superior.

-Am venit sa o ajut pe contesa cu îmbracatul pentru cina...ma bâlbâi eu.

-Ma poti ajuta pe mine mai întâi...zice si lasa capul în jos privindu-si singurul obiect vestimentar de pe el.Dupa cum obserivi as cam avea nevoie.

Simt cum un nod mi se ridica în gât când mâna lui începe sa îmi mângâie bratul.

-Loret,a venit Ioana...striga domnita din odaia de îmbaiat.

-Da iubito....a venit...spune cu jumatate de gura.

-Las-o sa intre,am mare nevoie de mâinile ei,corsetul asta nu se închide singur...

Se da la oparte fara sa mai scoata un sunet iar când trec pe lânga el ma palmuieste peste fund.Tresar surprinsa dar îmi grabesc pasul,m-as fi rasucit pe calcâie sa îi întorc palma peste fata dar mi-as fi facut rau doar mie.

Pregatirile au durat ceva,contesa vrând sa se ridice la standardele celorlalte a ales o rochie mult prea stramta în care cu greu îmcapeai oricât ai fi fost de slaba.
Am reusit sa o aranjez asa cum si-a dorit iar la final când s-a privit în oglinda mare cu rama scultata din lemn vopsita în auriu,mi-a multumit cu un zâmbet si o reverenta din cap.

Nu am mai iesit din odaia de îmbaiat pâna când nu am auzit usa închizându-se si liniste în camera.Eram atât de furioasa încât nu vroiam sa mai dau ochii cu Loret,cel putin pentru un timp ,atât cât puteam sa îl evit.

Stiam ca voi avea timp destul pentru mine,pâna se va termina cina,pe urma contesa va avea nevoie din nou de ajutorul meu sa iasa din rochia aceea,asa ca ma gândesc sa ma aventurez putin prin împrejurimi,sa cercetez locul.
Desi soarele apusese si doar o dunga rosiatica se mai zarea la orizont,nu se întunecase de-a binelea.
Ma descalt de pantofi si ridicându-i în mâna,pasesc apasat sa pot simti iarba sub talpi,trag în piept aerul proaspat si putin racoros .În zonele astea seara venea cu o oarecare prospetime.

Ma plimb pe pajistea întinsa pâna aproape de padure iar un sunet îmbietor îmi încânta urechea.Pare a fi un râu care curge în apropiere.
Nu ma încumet sa ma avânt în desisul padurii tocmai acum dar îmi propun în gând ca mâine dimineata sa ajung neaparat acolo,sa îi simt racoarea pe piele.

Râsetelor celor din casa se amestecau cu foșnetul scos de frunzele copacilor în adierea vântului si a greierilor ce cântau de zor,totul formând un amalgam.