Poti Sa Ma Iubesti?

Capitolul VI

Am reusit sa ma adun si sa ma ocup pe deplin de sarcinile mele pâna la finalul serii.

Acum stau în pat iar somnul refuza sa vina. Un gând cumplit de sâcâitor pe care nu pot sa mi-l alung din cap ma tot bântuie.Imaginea tânarului Millan deasupra mea privindu-ma cu interes îmi inunda mintea si din instinct aduc mâna la buze.Îmi trec degetele peste ele si închid ochii....

-Ce m-o fi apucat...zic cu voce tare si casc ochii mari sa îmi dispara imaginea acestuia.

Ma ridic si torn în castronul de pe suportul metalic,putina apa rece din ulcior.Ma stropesc pe fata ca sa pot alunga fantasmele din cap,apoi ma privesc în oglinda rotunda ,agatata pe perete.

-Înceteaza..îmi spun...Tânarul duce nu va fi niciodata al tau,nu ai dreptul ăsta,asa ca ia-ti gândul de la el.Nu s-a întâmplat nimic.Sa te bucuri daca tâmpitul de frate-său nu spune nimic si nu esti data afara ca altfel ramâi pe drumuri,te întorci în sat si cum o sa o mai întretii pe bunica si pe baiat...baga-ti mintile în cap.

Termin monologul cu reflexia îmbujorata din oglinda si revin înapoi în pat sperând ca somnului o sa i se faca mile de mine.

.......

Dar nu a fost asa,m-am perpelit toata noaptea fara nici un rezultat asa ca atunci când s-a crapat de ziua mi-am luat traista si am pornit-o spre râul ce îl auzisem cu o zi înainte.Contesa Medeleea nu se va trezi prea curând iar eu ma voi întoarce pâna atunci.

Dupa ce strabat holul si ajung afara,pasec cu picioarele goale în iarba udată de roua ,îmbracata dor cu camasa alba de bumbac.

Adierea vântului îmi flutura materialul fluid si îmi mângâie pielea blând facând-o sa se zbârleasca.
Este liniste,pâna si slujitorii sunt scufundati într-un somn adânc.Probabil ca este mult prea devreme pentru toata lumea.

Înaintez în desișul padurii si lumina se micsoreaza treptat.Copacii falnici si înalti nu lasa razele sa patrunda prea adânc.
Pasarile îsi cântă trilurile libere,bucurându-se de tot ce au în jur.Asta am si eu de gând sa fac,sa îmi golesc mintea si sa ma bucur de experienta.

Poteca pe care merg se termina brusc cu o pajiste superba acoperita cu flori de câmp de toate culorile.Absorb parfumul lor prin toti porii si ma opresc în mijloc.
Râul este la câtiva pasi buni mai în fata dar merita sa amânat momentul pentru ca o asa baie de flori nu am când sa mai fac.
Soarele blând îsi arunca primele raze de soare si face apa sa straluceasca ca un diamant unic.

Îmi dazbrac camasa ramânând aproape goala.Doar feminitatea îmi este acoperita de o pânza de îmbaiat.
Râul parca ma chiama în îmbratisarea lui si grabesc pasul dar nu apuc sa ajung...
Ceva sau mai bine zis cineva ma opreste.
Un brat de piele goala ma înconjoara dedesuptul sânilor si încremenesc.
Pentru un moment uit sa mai respir si sunt trasa de un deja-vu în trecut atunci când flacaul falnic si înalt a îndraznit sa ma faca nevasta lui.Dar inima mea se linisteste treptat parca cunoscând pieptul tare ce îmi sta acum lipit de spatele gol.
Respiratia lui calda este ca o adiere placuta pe pielea mea asa ca închid ochii si ma las coplesita de simturile ce dau navala în tot corpul ca o vapaie de foc.
Ceva rece ca de piatra îmi acopera baza gâtului si imi dau seama ca strâmsoarea lui a cedat.
Umezeala si moliciunea buselor presate pe umar ma face sa gem usor,apoi mâinile lui cad si el dispare treptat.
Imi e frica sa ma întorc,îmi e frica sa îi vad imaginea pentru ca stiu ca sunt gata sa ma îndragostesc.

Ridic ambele mâini si pipai bijuteria ce sta acum agatata de gâtul meu.Privind-o, îmi dau seama ca este exact colierul pe care mi-l doream si vroiam ca azi sa ma întorc dupa el...

Inima îmi explodeaza si sute de sentimente se amesteca în stomacul meu formând un gol imens.
Ma las usor pe vine iar când ajung aproape de pamânt ma asez.

Ma urmarit...ma urmarit în tot acest timp si a stiut ca îmi place,l-a cumparat pentru mine si acum mi l-a daruit fara sa îsi i-a ceva în schimb.
Eram vulnerabila si putea sa ma faca a lui chiar acum...aici...în câmplul cu flori,dar nu a facut-o.

Pieptul îmi este izbit continuu de batai frenetice si întorc capul sa îl privesc dar nu mai este,a disparut.Doar urma sarutului lui îmi sta înca pe umar martora ca tot ceea ce s-a întâmplat a fost adevarat si nu doar o închipuire.

Cu greu ma mai ridic si ajunsa la marginea râului îmi vâr picioarele în apa ca gheata sprijinindu-ma de o stânca.Apa îmi vine mai sus de genunchi iar raceala ei îmi trezeste toate simturile.Îmi acopar sânii întariti de frig cu mâna si ma scufund cu totul.

Când ies ma simt proaspata si înviorata asa ca nu mai zabovesc.Îmi storc parul de apa si pasesc printre pietre spre uscat.
Ma întind pe peticul de iarba si astept sa ma usuc sub mângâierea soarelui ,visând.

....

Sunt trezita de larma câinilor de vânatoare si îmi dau seama ca am adormit din nou.
Speriata trag pe mine camasa strângând în graba totul si încerc sa ma furisez fara ca nimeni sa ma observe.
Nu se cade ca gazdele sa ma vada într-o asa ipostaza.Nu pot sa o pun pe contesa Medeleea într-o lumina proasta datorita nesabuintei mele,mai ales ca astazi este ziua seratei.Mâine vom pleca iar eu nu voi mai da ochii cu nici unul dintre ei însa pâna atunci trebuie sa încerc sa nu intru în bucluc.

Sper doar ca cei doi dulai sa nu ma simta pentru ca vocile barbatilor se aud destul de clar semn ca sunt în apropiere.

Aproape ca ma târasc pe burta ca sa pot ajunge la marginea câmpiei si sa traversez repede poteca din padure pâna la castel.Cu putin noroc vocile au început sa se îndeparteze si rasuflu usurata.

Îmi strang traista la piept si sper ca nu am întârziat prea mult,nu stiu daca domnita Medeleea va întelege si de aceasta data.