Poti Sa Ma Iubesti?

Capitolul VIII

Pasii îmi sunt grei în timp ce înaintez pe holul ce duce la sala de dans.
Merg înaintea contesei si a contelui deoarece trebuie sa intru prima si sa îi prezint.

Simt privirile arzatoare ale lui Loret de parca mi-ar face semne pe piele ca un fier înrosit.Nu îndraznesc sa întorc capul,ma concentrez pentru ceea ce va urma si am inima cât un purice.
Sunt coplesita de emotie dar si de neliniste.

Usile ne sunt deschise de cei doi valeti ce strajuie intrarea iar lumina orbitoare din interior ma orbeste.
Înghit în sec si apucând poalele rochiei cu ambele mâini fac o reverenta catre multime.Cu totii erau acum cu ochii pe noi.

-Contesa si contele de Bernadotte...spun cu voce ferma dar putin tremurata,apoi ma dau într-o parte ca sa le permit intrarea fastuoasa.

Sunt privita din toate directiile însa doi ochii albastri ca cerul senim îmi atrag atentia dintr-un colt îndepartat.Se uita la mine bland si aproape ca îi zâmbesc dar ma opresc când în spatele lui apare Damian.Nu as vrea sa îi dau apa la moara individului.
Șușotelile celor prezenti susura ca un murmur si ma ametesc asa ca încerc sa ma retrag mai la marginea salonului si sa ma fac nevazuta.

Un valet cu o tava plina de pahare cu vin spumant trece pe langa mine si ma îndeamna sa iau unul,un altul cu diverse delicatese ,la fel.Nu refuz având în vedere ca nu ma voi mai întâlni niciodata cu un asa ospaț.

Pun în aplicare tot ce am învatat de când stau la conacul contesei si iau înghitituri mici si delicate desi îmi vine sa devorez totul dintr-o data.

Formatia de muzica îsi face primele acorduri si o melodie suava si legananta începe sa acopere zarva din interior si multimea o i-a spre ringul de dans.
Ma legan ca un copac batut de vânt dupa notele muzicale si închid ochii.

-Ioana,Ioana...se aude o voce de undeva de jos si ma simt trasa de rochie.

Deschid ochii si îl vad pe Carol tinând un soricel de coada între degete.Saracu se zbatea din toate încheieturile.

-Uite ce am gasit în gradina,putem sa îl pastram?!

Îmi ridic mâinile la gura uimita apoi îl trag repede afara din salon.Daca soricelul o sa scape pe acolo totul va fi un dezastru iar contesa va intra în pamânt de rusine,apoi contele Loret ma va trage pe mine la raspundere.

-Te rog sa nu îl scapi...aproape ca strig la el în timp ce ma misc repede spre iesirea din spate.

-Îl țin,îl țin....ma asigura el.Da unde mergem asa degraba.

-O sa vezi...

Ajunsi pe pajiste îl îndemn pe Carol sa îi dea drumul soricelului între palmele mele facute cauș.

-Vezi tu mai Carol,acest șoricel este un pui,un copil ca si tine...el da aprobator din cap.Cred ca mama si tata lui sunt tare îngrijorati pentru ca este deja târziu iar el nu a revenit acasa...
Carol coninua sa ma asculte cu interes.
Ar trebui sa nu îl pastram pentru ca parintii lui ar suferi cumplin.La fel cum ar suferi si ai tai daca vreodata te-ar lua cineva de langa ei.

Aproape ca vad niste lacrimi de tristete în ochii lui si încuvinteaza din cap,atunci deschid si eu palmele si dau drumul soricelului în iarba.

Carol se ridica instant si o i-a la fuga înapoi în castel.

-Papa,mama...striga el de parca aceștia l-ar auzi.

Ma ridic si eu sa ma pot întoarce în caz ca Medeleea va avea nevoie de mine.
Urc treptele de la intrare si sunt întâmpinata de Damian care sta sprijinit de cadrul usii din lemn masiv.

Îl salut din cap si încerc sa trec pe lânga el dar mâna lui puternica ma prinde de brat.

-Cenușareasa s-a transformat în prințesa?!rânjeste el cu dintii perfecti si albi.

Întorc capul sa îl privesc sfidator.Daca vroiam sa scap repede si fara conflicte trebuia sa îi arat ca nu ma tem,la fel cum procedam si cu Loret.

-Orice magie va disparea la un momentdat...îl asigur eu ca îmi cunosc locul.

-Ma bucur ca nu visezi prea departe.Dar pâna se spulbera magia as vrea sa te fac eu sa te simti ca o femeie adevarata,ce zici?...spune si tragându-ma spre el,se rasuceste si ma izbeste de tocul de care statea el sprijinit mai înainte.

Ignesc când simt lemnul tare pe spate si trupul masiv al lui Damian prea aproape de mine.

Cu gura flamânda începe sa îsi frece buzele de gâtul meu iar eu nu pot sa ma misc în nici o directie.Sunt pur si simplu prinsa la mijloc.Gesturile lui ma dezgusta dar ce pot sa fac.
Cu o mâna începe sa îmi framânte sânul prin materialul rochiei si atunci încep sa ma zbat.

-Usurel nu fii salbatica,o sa îti placa pâna la final...îmi șopteste cu dintii înclestati în ureche.

Mâna lui urca pe gât si îmi prinde maxilarul ca într-o menghina apoi buzele lui se lovesc salbatic de ale mele.
Atunci când încearca sa îsi vâre limba în gura mea reusesc si îl musc cât pot de tare.

-Cațea...striga si ma împinge pe scari în jos.Îti arat eu tie.

Ma dezechilibrez putin dar nu mai apuc sa zabovesc ca îmi prind rochia în mâini si încep sa alerg pe pajiste spre padure fara sa ma mai uit înapoi desi aud pasii lui atât de aproape de mine.Cred ca asta este singura mea scapate,nu o sa se încumete sa ma urmareasca prea departe.

Alerg si tot alerg printre pâcla de copaci fara sa îmi dau seama de directie.În urma mea nu se mai aude nimic dar nu pot sa ma opresc.Inima îmi bubuie în piept si timpane, de teama si efort.
Abea dupa ce vad luna îmi dau seama ca am ajuns în mica câmpie de lânga râu.
Ma prabusesc la pamânt cu rasuflarea taiat si îngrozita de ceea ce s-ar fi putut întâmpla.

Toti acesti asa numiti domni nu sunt decât niște lepre care ar face orice pentru as satisface nevoile ordinare.Nu credeam când Petra bucatareasa îmi povestea despre alte servitoare sau doici care erau violate de stapânii lor si pâna la urma acceptau de bunavoie sa aiba o viata asa doar ca sa aiba unde sa lucreze si sa nu moara de foame.La unele începea sa le placă si se mândreau prin sat cu acest lucru.Stapânele stiau si nu spuneau nimic,le convenea situatia ,asa cum si Medeleea mi-a confirmat .Norocul meu este ca Loret nu a îndraznit mai mult de atât poate de frica sa nu fie si el izgonit,are un nume doar datorita ei si atunci nu întinde coarda.Daca o va face o sa dispar imediat din peisaj.Nu sunt cârpa nimanui,am si eu demnitate chiar daca sunt o țaranca saraca din popor.

Încep sa îmi recapat rasuflarea abea atunci când bataile inimii se potolesc dar momentul este întrerupt de un trosnet ce îl aud chiar lânga mine.

Acum stiu ce simte caprioara atunci când aude primul foc de arma si glontul care îi trece pe deasupra capului.