Poti Sa Ma Iubesti?

Capitolul XXIV

Ziua nuntii......

Nu-mi vine a crede ca a venit si ziua în care eu îmi voi privi iubirea vietii cum paseste spre altar casatorindu-se cu alta femeie.Înca îl întreb pe Dumnezeu de ce a dorit ca drumurile noastre sa se intersecteze daca destinul nu ne-a vrut niciodata împreuna...

M-am torturat cumplit sufletul în ultimile doua zile prefacându-ma atât de dornica sa o ajut pe ducesa sa îsi aleaga rochia de mireasa,atât de nepasatoare ca Millan îsi va petrece restul vietii alatur de ea si ca eu sunt atât de puternica încât pot sa le duc pe toate,sa spus ca sunt bine si nu am nimic împotriva ramânând încontinuare la conac.

Cu Millan nu am mai discutat din ziua aceea,l-am evitat pe cât posibil petrecând mai mult timp cu viitoarea lui sotie,printre corsete si materiale.De furca am avut cu Damian pentru ca a vrut sa imi arate ca nu îl intereseaza deloc Melisa însoțindu-ne peste tot dar stiam ca si lui îi arde inima pe dinaintru si cauta orice ocazie sa fie în preajma ei,nu ca s-ar fi dat în vânt dupa moda si fuste.

-Ioana ce stai,vin-o sa îmi pui pieptanul de la mama,e chiar aici...ma atentioneaza aratând cutia de sticla cu suport metalic de pe noptiera.

Adevarul ca este frumoasa desi pielea ei are aceeasi culoate cu satinul si dantela rochiei.As fi optat mai degraba pentru un roz pal dar nu o învinovatesc.Contesa Victoria de Well a avut un cuvânt de spus modistei de la Paris atunci când a comandat rochia desi materialul ales de Melisa fusese cu totul altul.

Îi întind cutia iar ea scoate pieptanul si îl priveste tinându-l cu grija în palme.O privesc si eu în oglinda.Pare melancolica si trista dar nu este treaba mea.Nu am fost niciodata prietene si nici nu vom fi prea curând,îmi fac doar treaba de slujitoare.

Când se trezeste din visare mi-l da si il pun ridicându-i buclele într-o parte.Ochii ei sunt goi în timp ce îsi observa chipul,apoi scuturând capul se ridica imediat.

-Aseaza-mi trena,vreau ca totul sa fie perfect,vreau ca eu sa fiu perfecta pentru ca asta trebuie sa fie ziua mea perfecta...spune ridicând barbia.

-Cu siguranta va fi...o aprob.

-Scumpo esti gata..se aude înainte sa intre, vocea baritonala a contelui Ludvic.

-Da tata,vin...si glasul i se stinge usor înecat.

Probabil ca înca nu este pregatita pentru ce avea sa urmeze.Azi se va casatori dar nu cu cel pe care l-a ales ea...
Desi Damian nu a recunoscut stiu sigur ca inima ei îi apartine,altfel de ce atât efort de a fi mereu prezent acolo unde este ea si tensiunea dintre ei de fiecare data când vorbeau când ceilalti erau prezenti.

Pasesc în urma ei tinându-i trena.Într-o rochie alba sunt îmbracata si eu iar în par am prinse flori de câmp.
Nu stiu de ce dar familia de Well nu a dorit ca la aceasta nunta sa participe prea multi invitati,probabil de frica sa nu iasa prost iar mirele sa refuze casatoria în fata altarului sau mireasa sa fuga cu altcineva înainte de cununie si ei sa se faca de râs în înalta societate ca nu au ales ce trebuia...

Asa ca am ajuns sa îti tin locul domnișoarei de onoare iar Damian sa fie cavalerul lui Millan.
Înafara de preotul si dascalul din sat împreuna cu angajatii conacului si familiile celor doi,mai sunt prezenti câtiva martori.Nimeni nu a fost anuntat despre aceasta nunta.Nici macar contesa Medeleel care este o apropiata a familiei Württemberg.
Ma asteptam la o serata ca de bal cu aranjamente frumoase si mese intinse cu mâncaruri alese si bauturi fine.Multi invitati care sa îsi etaleze tinutele si parintii mireiesi si cei ai mirelui sa se mândreasca ca petrecerea este un real succes si toata spuma societatii va vorbi despre nunta a doua zi.
Nimic din toate astea nu se va întâmpla.Dupa slujba va avea loc o mica recepie si cina în famile apoi vor pleca cu totii lasand tineri însuratei sa îsi consume casnicia aici la conac.

Afara este înorat,soarele nu si-a facut aparitia deloc iar atmosfera este apasatoare.Se simte tensiunea în aer dar toti vor sa para detasati si veseli.
Covorul de flori este purtat de vântul ce adie linistit iar pamblicile agatate de arcada se onduiesc în liniste.

La bratul ducelui de Well,Melisa calca tremurând.Suspina când ajungem la începutul pajistei si îl vede pe Damian privind-o cu jind.Eu sunt înca în spatele ei dar cu fiecare pas sunt tot mai aproape sa îl vad pe Millan.

Golul mi se adânceste în stomac cu fiecare centimetru parcurs pentru ca stiu ca ma apropii.Inima îmi bubuie în piept si capul îmi vâjâie.Continui sa privesc pamântul si sa ma concetrez sa nu cad,am o stare de lesin ce nu vrea sa ma paraseasca.

-Vine mireasa...striga Vasilica si toti ochii se îndreapta spre noi.

Melisa trage cu zgolot aer în piept si continua sa parcurga în tacere pajistea iar eu continui sa o urmez îndeaproape.
Ridic privirea când se opreste si îl vad pe Millan cu sta atât de drept încât pare o statuie de broz.Are o fata indescifrabila,priveste drept dar nu stiu daca la mine sau la Melisa pentru ca în acest moment amândoua suntem în aria lui vizuala.Poatra o camasa de un alb imaculat si pantaloni asortati,apretate cu grija de Ana,o vesta din satin lucios intr-o combinatie de albastru ceresc si auriu care îi face ochii sa para ca cerul senin scaldat în razele soarelui, iar deasupra are un frac din acelas materia dar cu nuante de maro.

Aproape ca ramân fara aer cand ajung în dreptul lui si as vrea sa fug dar nu pot sa ma dau de gol ca ma doare,tocmai acum.Las trena sa acopere pamântul si ma dau într-o parte când contele Ludvic îi înmâneaza lui Millan mâna fiicei lui iar ea paseste mai aproape zâmbindu-i fortat.

Acesta se retrage dar ramâne în spatele lor alaturi de contesa Victoria.

Melisa îl fixeaza cu privirea pe Damian iar eu desi nu vreau nu îl pot vedea decât pe Millan si simt cum îmi plânge inima.Nu credeam ca îmi va fi atât de greu.

-Ne-am adunat aici sa sarbatorim uniunea dintre acesti doi tineri care îsi vor jura credinta si iubire...începe preotul iar eu încep sa aud cuvintele rostite din ce în ce mai îndepartate.
Probabil ca mintea mea are un scut de auto aparare petru ca totul devine încețosat.

O mâna ma sustine din spate si nu stiu exact cine este dar cu siguranta este vorba de un barbat pentru ca bratul pare musculos si tare.

-Te simti bine?!...ma întreaba aproape de ureche si dau inerta din cap ca da.

Ma aproba si el cu o miscare subtile a capului si îsi înfasoara bratul mai bine în jurul mijlocului meu.

-Va declar sot si sotie,ceea ce Dumnezeu a unit ,nici omul si nici boala nu poate sa desparta.

-Pâna când moartea ne va despartii...spun amândoi la unison iar eu încerc sa îmi revin cu greu.

-S-a terminat ...ma anunta vocea.Poti sa deschizi ochii.

Si îi deschid dar nu pot sa privesc în fata la cei doi care se saruta în fata tuturor asa ca rasucesc capul si vad cine este langa mine.

Un domn bine înbracat,cu o barba usor crescuta si ochi ca taciunea,invitat ca si martor la conac, înca ma tine aproape de el.Îi cuprind mâna si i-o dezlipesc de mine.

-Esti sigura?!spune usor dezamagit.

-Da ...zic hotarâta.Cred ca am terminat aici iar acum am putina treaba...îl anunț.

Si pasind pe iarba spre intrare ma simt mândra ca am rezistat dar inima îmi e zdrobita.