Poti Sa Ma Iubesti?

Capitolul XII

Restul plimbarii a fost linistita.Din când în când Millan îsi mai arunca un ochi peste umar sa vada ce discut cu flacaul din dreapta mea si exact atunci ma prefaceam amuzata si dornica sa îi ascult povestile.
Marea pasul dar nu se apropia prea mult de logodnica sa.Aceasta mergea la bratul contelui Loret iar el puțin mai în urma cu Medeleea ascultând neatent ceea ce îi spunea aceasta.

Am apucat sa vedem chiar si apusul de sus de pe colinele potgoriilor.Un moment ce nu poate fi descris în cuvinte pentru ca nu exista cuvinte atât de frumoase sa prezinte ceea ce Dumnezeu picteaza cu truda pe cer la sfârsitul fiecarei zile doar ca noi sa putem lua parte.
Eram absorbita si minunata de soarele ce îsi varsa ultimele raze pe cerul senin când îl simt pe Millan în spatele meu.Ma întorc si îl vad la fel de fascinat.Lumina se reflecta în ochii lui albastrii ca o vapaie aurie ca de foc.Ofteaza si cu o mâna îmi atinge umarul delicat.

-Voi face imposibilul sa fii a mea....zice si abea atunci îmi dau seama ca restul au plecat,ramasesem doar noi doi.

-Nu promite ceva ce nu poti realiza domnule....spun iritata si pornesc în urma celorlalti lasându-l acolo pe gânduri.

La cina am preferat sa nu îmi fac aparitia dar cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din târg,tot am fost nevoita sa îmi fac simtita prezenta dupa ce Petra a invocat niste dureri spontane de spate.

-Ma ocum eu,du-te de te odihneste...o rog vazând ca abea se mai tine pe picioare.

-Curcanul va fi gata în câteva momente,iar cartofi i-am scos din cuptor,trebuie doar sa...

-Du-te nu auzi...o întrerup eu.Ma descurc si daca nu o fac Maria este si ea aici.

Aceasta da din cap si desfacându-si șortul îl atârna în cuier si paraseste bucataria.

O rog pe Maria sa ma ajute cu scosul tavilor si asezatul bunatatilor pe platoru sa grabim servirea.Dupa ce le pun pe caruciorul cu rotile,ma îndrept cu ele spre salon acolo unde de obicei se i-a masa.

Discutiile erau în toi asa ca nu mi-am permis sa le întrerup.Am intrat pasind ca o pisica fara prea mult zgomot si am început sa asez platoul unul câte unu pe masa.

-Si când te vei muta la conacul Luisenthal din muntii Raraului tinere Millan?!întreaba Medeleea.Am auzit ca parintii tai ti l-au facut cadou de logodna.

-Nu stiu sa va raspund cu exactitate my lady dar doresc sa fac acest lucru cât mai curând posibil.Însa am o problema.

Ciulesc urechile ca un iepure în timp ce asez tacâmurile în dreptul fiecaruia atenta la discutie.

-Care ar fi aceasta?!spune Loret sorbind din paharul cu vin.

-Pai nu prea am personal,cei de acolo sunt trecuti de vreme si sincer as avea nevoie de cineva de încredere,tânara,care stie sa faca de toate si care sa îi tina si Melisei de urât cât timp voi fi eu plecat.Ma gândeam ca poate mi-o puteti împrumuta pe lady Ioana pentru un an sau doi.

Loret se îneaca cu vinul,mie îmi cad tacâmurile din mâna iar contesa începe sa îsi faca vânt cu unul dintre șervete.
Melisa parea însa total absenta.

-Nu ti se pare ca este putin cam absurd?spune contele.

-Sincer nu,este un mic ajutor din partea domiei voastre,stiti bine cât de greu este sa gasesti pe cineva la fel de credincios si loial precum este lady aici de fata.Iar Melisa chiar o place,nu e asa?

Aceasta da din cap si îmi zâmbeste.

Ramân fara cuvinte si astept sa vad ce are de spus contesa,pentru ca indiferent de dorintele lui Loret,ea are ultimul cuvânt,apoi eu pot sa îmi dau acordul sau nu.

-Va fi doar un împrumut...se asigura ea.

-Bineînteles...raspunde acesta.

-Un an sau doi zici.

-Confirm.

-Conacul este destul de departe de tinuturile noastre...contempleaza Medeleea.Si destul de izolat.

-Întradevar dar poate oricând sa solicite întoarcerea la rude daca doreste acest lucru.

Vorbeau de mine de parca nu as fi fost prezenta.Millan însa nu întrerupsese contactul vizual cu mine iar Loret astepta cu sufletul la gura deznodamântul,parea destul de nelinistit.

-Nu are decât un baiat pe care îl poate lua cu ea iar de bunica ne putem ocupa noi în tot acest timp.Daca este de acord cadem la învoiala.

Astept reactia lui Millan la vestea ca am un copil dar fata lui este de neclintit,nu se mira,nu pare dezamagit sau altceva,continua sa ma fixeze.

Stau ca o statuie de marmura în timp ce toti îsi îndreapta privirea catre mine.
Este o decizie dificila iar în capul meu apar argumente contradictorii.Inima ma trage spre el dar ratiunea ma împiedica sa raspund imediat.

-Ma mai pot gândi?!reusesc sa balmajesc cu voce joasa.

Loret rasufla usurat iar Medeleea da din cap nedumerita.

-Se poate,doar ca nu vom mai sta decât pâna mâine seara ,asa ca în zori as vrea sa am un raspuns concret din partea ta...mi se adreseaza în mod direct.

-Cum doriti...zic si ma grabesc sa asez totul pe masa ca sa pot parasi încaperea cât mai curând,simteam ca aerul din camera se rarefiaza si nu mai pot sa respir.

Nu stiu ce decizie voi lua pentru ca trebuie sa pun în balanta avantajele si dezavantajele,ar trebui sa ma despart de bunica,sa îl las pe Carol fara Adrian,sa ma mut într-un tinut necuniscut....dar voi fi si aproape de cel pe care inima mea a ales sa îl iubeasca....si totuș cu ce pret?!Trebuie sa vorbesc cu bunica,doar ea ma poate sfatuii cel mai bine.

Dupa ce am terminat cu treburile la conac l-am rugat pe Duma sa pregateasca calul ca sa ma pot duce în sat dar înainte sa încalec Millan îsi face aparitia.

-Milady as vrea sa stam de vorba.

-Va ascult domnule...zic vazând ca Duma nu se lasa dus.

-Daca hotarârea dumitale consta în paralele pe care le luati aici va asigur ca pot platii mai mult daca este necesar.Cât despre baiat nu va faceti griji am facut cunostinta si va pot spune ca am devenit deja un exemplu demn de urmat...rânjeste el.

Ridic o sprânceana mirata,oare când a avut timp sa îl întâlneasca pe Adrian...

-Conteaza si plata dar sunt suflete ce ma tin pe loc...îi raspund când ies din gânduri.

-Va suparati daca as îndrazni sa va conduc chiar eu în sat,este destul de întuneric ca sa calariti singura.

-Cunosc drumul destul de bine.

-Nu ma îndoiesc de asta dar din câte am auzit aceste paduri mai gazduiesc si lupi...spune si îmi tot face semne cu capul spre Duma.

Încuvintez,iar acesta se urca în șa.Când încerc sa ma pun în spate,el ma trage cu nerusinare înainte lui pe cal apoi prinde haturile si îl urneste din loc fara macar sa stie încotro trebuie sa o i-a.