Poti Sa Ma Iubesti?

Capitolul XXXIX

Ma opresc în fata țarcului si ma sprijin cu spatele de bârnele rigide din lemn, privind spre conac.Unde m-a adus viata,ma gândesc,m-am întors de unde am plecat dar nu mai sunt slujitoarea acestei case,acum am un statut si un rang.

Nu dureaza mult si îsi simt prezenta lui Ivan ,tacut se aseaza langa mine.

Aparitia lui nu ma face sa întrerup contactul vizual cu cladirea frumos împodobita pe care o analizez în detaliu de la temelie la acoperis,înainte nu mi-as fi facut timp sa observa atât de multe detalii.Geamurile ce straluceau ca oglinzile,obloanele din lemn vopsite în alb,statuile ce strajuiau stâlpii.Ochii mi se opresc la fereastra unde se afla odiniuoara biroul lui Loret ,o silueta cunoscuta apare de dupa draperiile grele de catifea si se opreste în fata perdelei subtiri de bumbac stând neclintit .Nu stiu daca si-a dat seama ca l-am observat dar pentru un moment Vladimir ne-a privit încruntat.A dat putin perdeaua  la o parte cu degetele ca sa ne vada mai bine însa când mi-a întâlnit privirea,a tras-o imediat.
Un fior rece îmi strabate trupul si ma cutremur.Gândul acelei ultime îmbratișari ma înspaimânta si nu stiu cum sa gestionez situatia.Desi nu îl iubesc din inima asa cum ar trebui sa fie,o fac cu sufletul si ma doare sa stiu ca i-as provoca sufererinta din cauza egoismului meu.Nu as vrea sa îl pierd pentru ca asta ar însemna sa îmi pierd cel mai bun prieten dar nu pot nici sa îl tin încatușat în viitorul meu fara ca el sa vrea sa fie prezent.
Mi-ar fi greu sa ma lapăd si de omul ce sta acum în stânga mea.Desi a trecut mai bine de un an inima si trupul meu nu au încetat sa îl iubeasca si nu l-au tradat niciodata.Corpul meu a apartinut întotdeauna lui si nu am putut niciodata sa ma daruiesc lui Vladimir,desi au fost situatii când am încercat.
Mi-am înabusit de fiecare data dorinta fizica pe care o aveam fata de el.Desi îi sunt sotie si datoria unei sotii în societate este sa îi satisfaca sotului cele mai adânci pofte,nu am fost în stare sa o fac iar el m-a înteles si a acceptat,sperând că ,probabil într-o zi vom avea si acea noapte a nuntii greu de uitat....Si eu am sperat ca poate va veni ziua cand voi fi a lui trup si suflet pentru ca merita tot ce este mai bun iar asta este înca un motiv ca eu sa îl apreciez si sa nu vreau sa plece din viata mea.
As fi putut de atâtea ori sa îl primesc în patul meu,de fiecare data când în toiul noptii intra incet în dormitor,se aseza pe marginea patului si îmi mângâia cu degetele fine si calde obrazul.Îmi saruta delicat buzele crezând ca dorm si ma dezmierda cu cele mai dulci vorbe.Ma treceau fiori prin tot corpul si realizam cât de mult îl doresc dar nici o atingere sau sarutare nu îmi facea inima sa tresara cum doar Millan al meu stia si asta ma facut sa îmi dau seama ca atractia fața de Vlad este pur trupeasca si cu siguranta daca ma lasam prada poftei ,dimineata când i-as fi zarit chipul printre asternuturi,as fi regretat.
Iar acum când iubirea vietii mele sta din nou lânga mine as fi fost macinata de vina înșelaciunii.M-as fi simtit murdara si vinovata ca nu am mai asteptat.

Înghit în sec si Ivan observa

-S-a întâmplat ceva milady ?Ma scuzati nu am facut-o intentionat.

Întorc privirea catre el,nici nu am observat ca era atât de aproape de mine iar mâna lui îmi înconjurase mijlocul de dupa bârnele de lemn.Poate de aici si golul din stomac,corpul meu reactiona la atingerea lui înainte ca eu sa îmi dau seama.
Ma îndepartez câtiva pasi dar înca privindul.

-Camera de oaspeti este pregatita daca esti obosit.Eu voi dormi în vechea mea odaie...zic si încerc sa schitez un zâmbet.

-Cred ca locul meu este alaturi de personal,nu alaturi de gazde,camera oaspetilor este prea mult pentru mine.

-Trebuie sa dormi confortabil,ne asteapta un drum lung la întoarcere si trebuie sa te odihnesti.Nu cred ca în ultimele zile ai apucat sa închizi vreun ochi...încerc eu sa îl înduplec.

-Voi accepta...spune si da usor din cap.

-O sa îi transmit Medeleei,va fi extrem de încântata ca i-ai onorat invitatia.

Ridica o sprânceana dar nu mai scoate nici un cuvânt.

Îmi ridic poalele rochiei si ma îndrept spre conac.

-Vii?!...îl întreb si încep sa îi aud pasii grabiti în urma mea.

......

Dupa ce l-am adormit pe Adrian împreuna cu Carol în camera lor,am parasit încaperea.
În drum spre scari ma ciocnesc de Medeleea.

-Sper ca acum draga prietena esti dispusa sa îmi povestesti cu lux de amanunte tot ceea ce s-a întâmplat.

Cedez de aceasta data pentru ca stiu ca daca nu îi spun acum,voi avea neliniste toata noaptea.

-Hai sa mergem în salon,îti voi spune toata povestea.

Ma i-a de brat si aproape ca ma trage dupa ea spre scari.

Ajunse în linistea salonului,ea se aseaza pe divanul lui Loret iar eu trag tamburetul de picioare si ma pun confortabil pe el.

Lumânarea ce înca pâlpâia pe masuta de cafea facea pe fata ei umbre,umbre.Parea mai învârsta,chipul ei angelic se cam înasprise.Probabil ca viata ei cu Loret în lipsa mea nu a mai fost asa de buna si a fortat-o sa devina o femeie mai apriga,o vedeam nesigura si tematoare.Îi pierise acea relaxare naturala si nonsalanta cu care se purta pentru ca stia ca ma poate manipula oricând.
Vremurile se schimbase,eu nu mai eram cum voia ea si nici nu mai avea puterea sa ma oblige sa îi fac vreun favor.
Ma priveste tacuta asteptând cuminte si cu ochii mari sa încep.
Îi spun doar strictul necesar si o rog sa ma asculte bine.Îi povestesc ca am mai vazut cazuri si cel mai bine este sa actionam cu prudenta.Sa ma lase sa ma apropii de Millan si sa încerc sa îl fac sa îsi aminteasca ,înainte sa înebuneasca de-a binelea.
Ne punem de acord sa nu anuntam pe nimenea,daca Millan nu o sa îsi revina o sa îi facem mai mult rau familiei lui decât bine.
Am anuntat-o ca îl voi duce împreuna cu Vladimir înapoi în conacul Luisenthal si o sa îi dam timp sa descopere,poate asa mintea lui va reactiona si apoi o sa o înstintez cu privire la starea lui ,daca totul merge bine poate sa faca marele anunt.
S-a bucurat ca un copil că în sfârsit poate sa faca si ea ceva dar stiam ca o face mai mult pentru a primi merite si nu pentru a ajuta.Stia ca va fi vazuta cu ochi buni în înalta societate.Eu eram oricum o parvenita si nimeni nu m-ar fi luat în seama si mai ales partintii si fratele lui Millan.

Am încheiat seara printr-o întelegere de care sper sa se tina.Am anunta-o ca daca vremea ne este favorabila vom pleca dupa prânz.A insistat sa mai ramân dar Vladimir avea treaba la docuri iar Millan nu se simtea tocmai îl largul lui aici.

Îmi propusesem sa îi ofer ceva de munca,sa nu îi dau impresia ca vreau sa îl oblig sa ma urmeze.Voiam sa îi propun sa fie un soi de doctor în sat si sa îi fac un mic cabinet la noi la conac.
Aveam de gând sa discut mai întâi cu Vlad dar când am trecut prin dreptul camerei lui ,domnea linistea.Nu m-am înduplecat sa mai bat si am plecat.
Ajunsa în odaia mea m-am pus pe plans ,nu cunosteam cu adevarat motivul dar ma durea sufletul ,o durere atât de greu de suportat încât simteam ca ma sufoc.
M-am asezat pe podea,lacrimile mi se înodau în barba si încercam sa respir chiar daca o faceam sacadat.

M-am întins pe lemnul rece ,inerta.Am închis ochii si am oftat...istovita,am adormit imediat.