Poti Sa Ma Iubesti?

Capitolul XVII

Drumul a fost destul de anevoios printre munti si paduri întortochiate iar la lasarea întunericul ne-am oprit la un han pentru odihna.

-Seara buna conasule...zice hangiul cu ochii sticlosi în spate la noi femeile.Cu ce va putem fi de folos?

-As avea nevoie de trei odai libere la dumneata pentru a poposi în seara asta...îi spune Millan.

-Sigur,sigur...si aplecându-se pe sub tejghea ridica un cerc de fier cu mai multe chei mari din metal.Urmati-ma.

O i-a înaintea noastra pe scari în sus tinând în mâma un opaiț cu o lumânare aproape stinsa.Holul îngust nu ne permintea decât sa mergem unul în spatele celuilalt.
Se opreste la prima usa si o deschide cu zgomot.

-Aici este o camera mai breaza,demna de domnița care va însoteste...si întorcând privirea spre Melisa îi rânjeste cu dintii ca de cal îngalbeniti de tutun.
Aceasta arunca o privire si dupa ce hangiul intra si aprinde lampa pașeste si ea peste prag.Masoara odaia cu privirea si ridica din umeri.

-Este una dintre cele mai bune,iar patul,are o saltea de cea mai buna calitate...o asigura hangiul.

-Atunci ramâne...spune ferm Millan fara a mai lasa loc de mofturi.

Melisa nu ne mai urmeaza asa ca înaintam în tacere spre urmatoarea.

Cu acelaș zornait enervant se deschide si aceasta usa.

-Asta-i pentru dumneata conasule,la fel de buna ca si prima iar cea din capatul holului...zice întinzând opaitul sa vedem ceva...Este pentru însotitoare si odrasla ei.

-Nu ai o camera mai aproape?întreaba Millan nemultumit vazând sirul de usi pâna aproape de capat.Nu as vrea totus sa fie atât de departe în caz ca ducesa va avea nevoie de ceva.

-Îmi pare rau,toate-s ocupate si pentru servitori este singura.

Acesta se încrunta vizibil deranjat pentru apelativul cu care s-a adresat hangiul dar intervin.Pâna la urma asta sunt...o servitoare.

-Este perfect domnule...încerc sa îl linistesc atingându-i bratul.Daca aveti nevoie de mine, dumneata sau ducesa trebuie dor sa ma strigati.

-Ar trebui sa iei camera mea...mi se adreseaza cu blândete.

-În nici un caz...sare hangiul.Un nobil nu poate sa doarma pe un pat din paie.

-Are dreptate,nu ma deranjează,sunt obisnuita.

Hangiul rânjeste multumit iar dupa ce Millan intra în camera ca sa putem trece mai departe ,îmi spune șoptit.

-Te-ar fi primit în patul lui aaaaa?!Da poate te strecori la noapte daca are nevoie.Seara e cam frig pe aicea.Poate îl ajuti sa bage lemne în sobă peste noapte...Hehehe...si apoi tuseste înecându-se.

Ma uit la el uimita si încerc sa nu îi dau importanta cuvintelor cu subânteles.

Dupa ce deschide usa ma strecor pe lânga el si îl trag dupa mine pe Adrian ca sa nu mai las loc de discutii rautacioase.

-Sa rog pe cineva sa aduca cuferele conașule?întreaba la usa întredeschisa a ducelui.

-Da...zice Millan iesind si îi arunca acestuia în palma întinsa un saculet de catifea cu parale.