Poti Sa Ma Iubesti?

Capitolul IV

-Ai întârziat...ma mustreaza Duma.Doamnele sunt deja în trasura.

-Îmi pare rau dar în castelul asta sunt prea multe holuri înguste...zic prefacându-ma suparata.Am cautat ceva timp iesirea.

El nu mai sta pe gânduri si îmi deschide usa trasurii.
Îmi fac loc cu greu printre rochiile enorme de șifon ale conteselor si ma asez lânga Medeleea.

-Îmi cer scuze,dar m-am ratacit...îi soptesc la urechea iar ea ma bate întelegator pe umar însa privirile celorlalte nu ma fac deloc sa ma linistesc.

Înainte ca Duma sa porneasca, trasura se mai clatina o data semn ca o alta persoana a urcat pe capra lânga el.
În acest moment cred ca m-as fi simtit mai confortabil în locul noului venit decât aici.

Contesa Susana si sotia contelui de Württemberg ,nu îi retinusem numele înca,nu aveau slujitoate atât de apropiate,tineau foarte mult la eticheta lor.
De aceea o adoram pe domnita Medeleea pentru ca ei nu îi pasa de gura lumii si vorbea cu orcine îi iesea în cale,fie satean sarac, nobil,duce sau rege.Deseori ma însotea în sat si se purta ca una de a noastra.Mânca pita coapta pe plita si bea lapte de la țâța vacii fara figurile si ifosele din înalta societate.

.....

Drumul nu a fost lung,cred ca si pe jos l-am fi parcurs mai repede dar cu siguranta domniile lor nu ar fi dorit sa îsi murdareasca pantofii de praf.

Trasura se opreste si de afara se aude forfota mare.

"Cele mai bune si fine materiale le gasiti la mine.Veniti,veniti..."
"Bijuterii de aur si pietre pretioase faurile de astea doua mâini"

"Langos calde,avem langos calde"

Toate aceste voci se acopereau una pe cealalta si nici nu coborâsem ca simteam cum ma i-a ameteala si imi țiuie timpanele.

Nu mergeam la targ aproape niciodata iar când o faceam ,ca sa o ajut pe Petra ,evitam buricul târgului si ne rezumam la tarabele cu produse lactate,fructe si legume din margine.

Usa trasurii se deschide si o mâna întinsa a unui necunoscut le ajuta pe doamne sa coboare pe rând.O urmez si eu pe contesa îndeaproape fiind atenta sa nu o calc pe rochie.
Tot privind în jos nu am mai fost atenta ca mâna domnului s-a retras si neavând de ce sa ma sprijin,ratez treapta si ma îndrept cu repeziciune spre pamânt.

Doua brate puternice ma prind ferm si ma izbesc cu capul de pieptul tare care emana un parfum ametitor de lamâie si mosc.
Ma dezmeticesc rapid când îmi aduc aminte ca am mai simtit mirosul proaspat si înainte sa plec.

-Aveti grija milady,se pare ca ghinionul va cam urmareste azi.

Aproape ca ma zmulg din îmbratisare si încep sa îmi netezesc rochia ca sa pot sa ascund nelinistea ce pusese stapânire pe mine.Nu stiu de unde tot aparea acest domn în calea mea sa îmi fure linistea.

Cele trei contese o luară înainte asa ca mă grabit si eu sa le prind din urma lasându-i pe Duma si tânarul barbat la trasura.

O multime de domnisoare cu rochii care mai de care mai pompoase îsi croiau drum pe aleile batatorite printre negustori,indicând în stânga si dreaptea ce doresc ca sotii sau tatii lor sa le cumpere.

Mirosul de langoșe ma izbeste din plin în timp ce înaintez si îl adulmec.Stomacul meu protesteaza zgomotos si îmi aduc aminte ca nu am mai îmbucat ceva de aseara.
Încerc sa trec rapid pe lânga coșmelia unde acestea se prajeau într-un ciaun plin cu untura de porc si sa tin pasul cu domnițele.

Fara sa vreau tot le-am pierdut prin multimea agitata asa ca mi-am vazut si eu de drum cascând gura si ochii pe la fiecare taraba pe lânga care treceam.
Nu ma grabeam,cu siguranta nu vom pleca prea curând de aici.

Ma îndrept mai spre margine targului ca sa scap de agitatia care îmi facea urechile sa-mi bubuie si sa pot lua o gura proaspata de aer.
Tot îmvârtindu-ma pe acolo,privirea îmi este atrasa ca un magnet de niște mici podoabe ce stralucesc în bataia soarelui, frumos asezate deasupra unui blat învelit în catifea, pe o masuta din lemn, situata undeva într-un colt mai retras.
Minunatiile însirate pe ața colorata sau sârma de cupru,aveau culori si forme diferite si deosebite.
Ma apropii din curiozitate sa le admir mai de aproape.
Lânga masa nu se afla nimeni asa ca îmi permit sa le ating trecându-mi degetele usor peste fiecare.
Toate erau superbe dar ochii meu s-au oprit pe un colier împletit din sârma subtire de cupru cu pietre de turcoas neșlefuite.Se pare ca cel ce îl facuse îsi dorise ca aceasta bijuterie sa fie cât mai naturala.

Îl ridic si mi-l pun în jurul gâtului privindi-ma în mica oglinda agatata de un baț.

-Va sta foarte bine domnita...se aude o voce de copil în spatele meu si aproape ca îl scap.

Ma rasucesc si o privesc pe copilă cu parul scurt si ochii mari.

-Ăăăă,multumesc...reusesc sa balmajesc.Îmi cer scuze ca am îndraznit sa le probez fara ca nimeni sa fie aici.

-Nu-i nimic,i-a zi îl cumperi?Sunt facute de mine si tata,el ma mai ajuta când nu reusesc sa ma descurc cu ițele...zâmbeste ea.

-Îmi place,da cât vrei pe el?!o întreb scotând din buzunarul ascuns al rochiei seculetul cu paralele ce reusisem sa le iau la plecare.

-Trei galbeni si este al tau.

Deschid saculetul si observ cu tristete ca nu am decât doua momezi.Unde mi-o fi fost capul sa plec la târg cu asa putini bani.

-Nu am decât doi...zic eu.

-A pai cât de bine ti-ar sta nu pot sa ti-l dau de pomana domnita,este muncit.

-Stiu si nu ma îndoiesc de acest lucru dar daca îl ti pâna mâine promit ca ma întorc sa îl iau.Îmi place foarte mult.

-Îl tin domnita ca îmi place de dumitale.Se potriveste prea bine cu ochii astia ca cerul senin...ma complementeaza ea.

-Multumesc...si tu esti frumoasa...zic cu jumatate de gura.

Desi tunsoarea o facea sa arate ca un baiat,la fel si portul,avea trasaturi feminine frumoase si cu siguranta când va mai creste putin va devenii o fecioara curtata în satul ei.

Cu o miscare din mâna îmi iau la revedere si ma blestem în gând de lipsa mea de inspiratie.Cum sa plec cu doar doi bani...Da poate am noroc si mâine o sa îl rog pe Duma sa îmi arate drumul pâna aici si ma întorc asa cum i-am promis si copilei.Colierul acela trebuie sa fie al meu.