Poti Sa Ma Iubesti?

Capitolul XXVII

O saptamâna mai tarziu....

Sunt ca o epava,sufletul îmi e pistiu însa nu vreau sa arat tuturor ca plecarea lui Millan m-a afectat atât de mult desi nu mai stiu nimic de el de atunci.

În acea seara Vladimir m-a gasit înca sprijinita de copac,înghetata si aproape inconstienta.M-a adus la conac unde a avut grija de mine pâna dimineata lasând-o pe Ana sa stea cu baietii.
M-au luat frigurile si am facut febra mare,trei zile am delirat însa astazi m-am simtit mai bine fizic si am reusit sa ma dau jos din pat.Supa de gaina facuta de Marieta si tratamentul dat de doctor au dat rezultate.

Iesita în hol ascult linistea care dainuie peste tot,doar pasii mei se aud calcând podeaua.
Toata lumea a plecat de mult iar casa se pare ca este mai pustie ca niciodata.
Pasesc peste prag si ma opresc pe aceleasi trepte de piatra, ca sa iau o gura de aer proaspat si constat ca vremea s-a schimbat drastic.Norii negrii nu vor sa mai paraseasca cerul iar vremea are exact starea mea.Simt ca o furtuna mare e gata sa se apropie.

-S-a trezit frumoasa din padurea adormita...se aude în spatele meu si ma rasucesc pe calcâie.Sau mai bine zis Alba ca zapada.Te-a sarutat printul si ai înviat?!rânjeste Damian.

-Dar tu ce mai cauti aici?zic vazându-l cum se apropie de mine cu un zâmbet larg.

-Am ramas sa am grija de sotia fratelui meu....face o pauza si ajungând în dreptul meu, încearca sa îmi mângâie bratul dar i-o retez imediat...Si de amanta lui...încheie rânjind ca un tâmpit.

-Asadar recunosti ca ai ceva cu ducesa,ceva mai mult ,iar Millan îti statea în cale...îi zic în timp ce ma dau înlaturi.Se pare ca soarta ti-a suras cumva dar din pacate nu atunci când trebuia.

-Asta este strict treaba mea frumoaso,mai mult as avea cu tine dar vad ca nu te lasi...spune ca sa devieze discutia.

-Nu cred ca sunt disponibila...si fara sa mai stau pe gânduri încerc sa ma strecor pe lânga el strângând salul gros în jurul meu.

-Domnita Ioana...striga Vladimir în timp ce aproape ca alearga pe alee tinând o servieta de piele strâns în brate.

Damian îl priveste încruntat pufnind dispretuitor.

-Ti-a venit printul?!Nici bine nu s-a racit locul din pat al fratelui meu ca deja l-ai înlocuit.Si mai ai si gura sloboda la adresa mea,se pare ca semanam atât de mult...vorbeste mai mult soptit ca sa nu fie auzit.

Ma uit la el fara a mai zice nimic,nu are rost sa îmi racesc gura degeaba.

-Prietene,ce vant te aduce pe aici?!spune în timp ce îl cuprinde barbateste de dupa gât pe Vladimir.

-Am venit sa îmi iau îndatorirea în serios...zâmbeste el catre mine.Domnita Ioana m-a rugat sa tin lectii cu Vasilica si fiul ei si cum am cateva zile libere am zis sa profit.

-Dar stii ca nu vei fi platit pentru asta...adauga Damian.

-Nici nu am nevoie fratioate o fac din placere...si privirea lui se îndreapta catre mine iar eu simt cum ma aprind la fata.

-Atunci nu va mai retin,oricum am putina treaba în dupa amiaza asta...zice si îl bate cu palma pe spate.Te astept la un pahar de coniac dupa "ore"...rânjeste el.

Vladimir îl saluta politicos din cap si îsi îndreapta atentia catre mine.Eu continui sa îl privesc pe Damian care în loc sa i-a drumul spre salon,urca pe scarile ce duc catre dormitorul matrimonial.Nu ma îndoiesc ca Melisa îl asteapta cu nerabdare.

-Hei,bine ai venit...ma adresez lui Vladimir.Din pacate nu am putut sa organizez un loc undeva ca sa puteti tine orele dar camera mea este libera.Data viitoare promit ca o sa ma ocup din timp...zâmbesc eu iar el îmi întoarce zâmbetul.

-Ne descurcam...Tu cum te mai simti?!

-Sunt bine,m-am înzdravenit.

-Nu la sanatate ma refeream.

-Aaaaaa....M-am resemnat de mult...mint eu iar el da din cap dar stiu ca nu crede o iota.

Nu mai prelungesc momentul si îl îndemn sa ma urmeze spre odaie.

-Tu instaleaza-te iar eu ma duc sa chem baietii apoi o sa îti gatesc ceva gustos de mâncare si îi spun lui Mirica sa îti pregateasca camera.Ziceai ca ramâi?

-As ramâne daca îmi este permis,o sa discut mai întâi cu Damian.Nu vreau sa fiu un musafir nepoftit.

-Cred ca o sa fie mult prea ocupat cu grija pentru sotia fratelui sau...zic cu subânteles iar acesta ridica o sprânceana nedumerit.

Nu îi mai astept reactia si ies grabita pe usa îndreptându-ma spre grajduri,acolo unde stiu cu siguranta ca îi voi gasi pe cei doi.

Mirica ma întâmpina cu un zâmbet si cu roaba plina de balegar.

-Zâua buna domnita.

-Zi buna Mirica.Baietii sunt aici.

-Vezi la grajdurile de cai,sigur au grija de Adonis.De când a plecat conasul baiatul dumitale nu prea s-a miscat de langa el,e trist si calul...încheie lasand privirea în pamânt.

-Cu totii îi simtim lipsa Mirica,dar stai fara grija,o sa se întoarca teafar si nevatamat...îl încurajez eu batându-l pe umar.

-Sa te auda Dumnezeu,altfel o sa murim cu totii de inima rea.Nu mai gasim noi conas atât de bun si vrednic,iar eu nu mai sunt la prima tinerete sa o iau de la cap.

Înghit în sec pentru ca gâtul îmi este uscat.Nici nu pot sa îmi imaginez ce se va alege de acesti oameni sau de conac în caz ca ducele nu se mai întoarce.Melisa si Damian cu siguranta nu vad oamenii asa cum îi vede Millan.
Încerc sa îmi alung acest gând din cap si dupa ce îi spun lui Mirica sa pregateasca odaia pentru oaspeti si îmi iau ramas bun grabesc pasul catre grajduri.

Intru încet dar caii îmi simt imediat prezenta si încep sa necheze pe rând.
În capatul grajdului îl gasesc pe Adrian stând sprijinit pe coate ,de poarta din lemn.
Ma apropii si îi sarut crestetul capului apoi îl cuprind cu bratele.

-Adonis pare suparat...spune cu voce joasa.

-Asa se pare,dar stiu cum putem sa îl înveselim.

Se rasuceste spre mine iar ochii lui mari par atât de luminosi si plini de speranta.

-Cum asa mama.

-Pai îl rugam pe Mirica sa îl pregateasca si pe Vladimir sa te ajute sa îl calaresti.

-Da,da ...topaie el entuziasmat.

-Dar mai întâi de toate trebuie sa termini ora de lectii.Fugi de ia-l pe Vasilica iar dupa ne ocupam si de asta.

-Am fugit...zice si tâsneste cu un ied scapat pentru prima data din iesle.

Ramasa singura îmi îndrept privirea catre calul care se apropie de mine.
Ezit sa îl ating din prima dar acesta îsi scutura coama frumoasa cersind afectiunea mea.
Întind mâna si îi mângâi botul iar el scoate un zgomot ca un oftat.

-Sunt aici,o sa fie bine,o sa se întoarca...rostesc cuvintele mai mult pentru mine.

Am nevoie sa fiu convinsa de asta,altfel nu stiu daca pot sa mai supravietuiesc.