Poti Sa Ma Iubesti?

Capitolul XXX

Si iata-ma logodita cu un om pe care nu îl iubesc pe deplin dar care ar merita toata dragostea din lume si ma întorc înapoi în prezent unde totul este asezat asa cum mi-a promis Vladimir.
Toti sunf fericiti...si eu pot sa spun ca ma bucur de ceea ce Dumnezeu mi-a dat dar nu pot sa ma împac cu gândul ca acolo undeva în lume ,dragostea meu rataceste sau a murit pentru totdeauna.
Ma ridic încet si strang mai tare blana în jurul meu.Vantul adie rece,semn ca iarna e aproape desi înca este toamna.Norii încarcati cu neaua care sta sa cada, au împânzit deja cerul.Nu va mai dura mult si mutii vor fi îmbracati într-un alb pur, ceresc.

Simt o neliniste apasatoare,în câteva zile voi avea un drum lung de facut,i-am promis lui Adrian ca o vom vizita pe bunica.Vestile din ultima perioada nu au fost prea bune.Ne este tare dor de ea iar boala care nu-i da pace a avansat dureros.Ma rog la Domnul sa o mai tina ceva timp în viata,macar sa apuc sa o vad pentru ultima oara,sa-i vorbesc si sa îl cunoasca pe Vlad înainte sa se stinga.Asa cum este el,un om bun si cald care ma apreciaza enorm si care mi-a oferit tot ceea ce am acum,nu doar un titlu de viitoare marchiza,mi-a oferit linistea,iubirea si stabilitatea de care aveam nevoie.Sa stie ca desi nu mi-a fost norocul cu Millan,o duc bine si sunt în siguranta iar daca Dumnezeu o vrea printre îngeri,poate sa plece împacata.Ca datorita lui mi-am gadit un rost în viata iar acum predau alaturi de el,copiilor care nu au posibilitatea sa ajunga la scoala din oras,din cauza lipsurilor.Am infintat un fel de sala de clasa într-o anexa a dispensarul din sat si de doua ori pe saptamana îi învat pe cei mici sa citeasca si eu însumi le rostesc povesti iar Vlad se ocupa de socotit si uneori le vorbeste învataceilor în limba franceza si germana poate,poate vor prinde ceva.Nu sunt multi dar sunt dornici de învatat iar Adrian si Vasilica îi acompaniaza.

-Ma asteptai...se aude glasul bland al logodnicului meu si ma trezesc din gândurile mele.

Îi zambesc si dau aprobator din cap desi eram în fata casei doar pentru ca uneori opulenta conacului ma sufoca.

-Cum ti-a fost ziua?ma întreaba dupa ce îmi saruta fin obrazul.

-Sa spunem ca buna,desi sunt destul de agitata pentru drumul pe care îl vom parcurge si mai ales de starea bunicii.

-De ce îti faci atâtea griji?O sa ajungem cu bine iar bunica va fi acolo în prag sa te astepte.

-De asta îmi este frica,ca nu o voi mai gasi pe prispa ca întotdeauna...zic cu glasul stins iar el ma trage în bratele lui.

-Iubito,nu pot sa te asigur dar hai sa speram împreuna la asta.

Închid ochii miscând usor din cap drept raspuns, pentru ca nodul din gât nu îmi da voie sa rostesc cuvinte,apoi îmi lipesc fata de umarul lui.

-Esti rece ca gheața,hai sa mergem înauntru sa ne încalzim la focul din șemineu...zice si ma ghideaza spre intrare fara sa se dezlipeasca de mine.
Nana,pui de ceai...striga când ajunge în dreptul bucatariei.

-Imediat copii mei...zice vocea încântata a Anei.Marieta fugi de pune oalele pe foc,s-a întors boierul nostru drag si cred ca-i istovit si înfometat...continua agitându-se.

Vladimir îsi da ochii peste cap.

-Urasc când îmi spune asa,mare nobil.

-Doar te respecta...îl linistesc.

Îmi zâmbeste aprobator si mergem împreuna spre salon.

-Unde este Adrian?mi se adreseaza în timp ce îsi ocupa locul pe divanul din fata semineului si îsi freaca mâinile deasupra focului.

-Cred ca la grajduri cu Vasilica.Aseara Adonis nu prea a fost linistit,a tot nechezat iar astazi si-a petrecut majoritatea timpului alaturi de el.

-O sa ma duc si eu dupa ce ma încalzesc cu o crasca de ceai,sa vad care este treaba.Stiu ca tineti mult la calul acela si nu as vrea sa pațeasca ceva.

-Chiar te rog.Ar fi o pierdere prea mare,mai ales pentru Adrian.

Si chiar asta a facut.Dupa ce ne-am savurat cestile în tihna si am discutar diverse,s-a scuzat si a plecat lasându-ma privind valsul tacut al flacarilot rosiatice.
Aproape molesita de la caldura si cu mintea eliberata de gânduri,ma întind pe micuta sofa si ma las îmbratisata de un somn adânc.

Cateva ceasuri mai târziu ma trezesc în camera mea.Parea întuneric afara dar odaia era scaldata într-o lumina orbitoare.
Ma dau jos din pat fecându-mi ochi.
Aproape de fereasta o femeie frumoasa îmbracata în por popular îsi împletea parul lung si blond în cosițe.
Semana cu mine iar initial am avut impresia ca ma uit la reflexia mea într-o oglinda udiasa însa mi-a facut semn sa ma apropii de ea .
Simt o oarecare teama,nu stiu cine este femeia dar ma îndrept spre scaunul indicat.
Cand ajung ma îndeamna sa ma asez si o fac.
Apuca pieptanul de pe masuta de toaleta si mi-l trece prin par cu miscari lente si grijulii.

-Tare mi-a fi dorit sa pot face asta de mult...îmi spune iar glasul îi suna divin.

Ridic privirea si ma uit fix în ochii de un albastru ceresc.

-Te cunosc?o întreb cu voce tremurând iar ea lasa pieptanul si cu palma îmi mângâie blând obrazul.

Simt o caldura aparte si o liniste sufleteasca pe care nimeni nu a reusit sa mi-o ofere cu o simpla atingere, înafara de Millan.

-Nu dar mi-ar fi placut...spune si continua sa ma priveasca.
Însa eu te cunosc atât de bine iar acum ma uit la femeia care ai devenit si nu îmi vine a crede ochilor copila mea.

Ma cutremura apelativul rostit cu asa un foc si simt cum mi se trange stomacul.

Nu mai apuc sa rostesc ceea ce gândesc desi stiu în sinea mea ca sunt rupta din acesta fiinta, pentru ca o voce aproape stinsa o striga cu ultimile puteri, din spatele usii închise.

-Fetița mea,roaga-l pe Dumnezeu sa îmi curme suferinta.Sunt pregatita sa ma întâlnesc cu voi în ceruri.

Golul din stomac îmi astupa gâtul si lacrimile îmi împaienjenesc ochii când femeia se îndreapta spre usa.

-Nu o lua te rog...rostesc cu disperare pentru ca îi cunosc atât de bine glasul bunicii.

Ma arunc în genunchi prinzându-ma de poalele fustei ei brodate si o implor.

-Îmi pare rau copila mea dar i-a venit timpul.

-M-ai las-o putin,macar sa îmi iau ramas bun...zic cu disperare în glas.

-Înca mai ai timp...dar nu zabovii acesta e limitat iar drumu-i lung si anevoios ,grabeste-te de pleaca...spune si da zori sa iasa pe usa afara lasându-ma îngenuncheata pe podea,plângând în hohote.