Poti Sa Ma Iubesti?

Capitolul XXXXI

Nu stiu cum voi calatori atâta drum având în vedere ca eu nu mai am trasura iar Vladimir a venit cu una împrumutata de la parintii lui,cu tot cu vizitiu.Îmi este groaza doar sa ma gândesc ca o sa împart spatiul îngust cu cei doi iar prezenta fiului meu ma agita si mai tare.

Mi se framânta stomacul la propriu si ceva dureros îmi apasa capul pieptului.Încerc sa domolesc durerea prin inspiratii si expiratii lente dar nu functiona,mai rau ma nelinistesc.

-Ce ma fac,ce ma fac...ma întreb cu voce tare în timp ce ma plimb de colo ,colo.

Sunt constienta ca în orice clipa cineva va bate la usa sa ma anunte ca totul e pregatit si trebuie sa pornim la drum.Doamne ajuta sa nu fie Millan...sau Vlad.Nici fata aroganta a lui Loret nu mi-as dori sa o vad în clipa asta.Si totus inevitabilul se întâmpla mai repede decât ma asteptam.
Bataile scurte în usa ma fac sa tresar la propriu si ridic mâna spre inima.

-Esti gata...se aude vocea masculina din spatele ei.

Trag tare aer în piept si deschid clantaul.

-Cred ca sunt...zic în timp ce îl privesc fix în ochi.

-Voi veni eu cu bagajul,ma asigura Duma.

Si luându-mi haina din cuier ,pornesc pe holul îngust direct spre iesire.

Afara era zarva mare,toata lumea se îmbratișa cu toata lumea,copiii chiuiau de mama focului.Petra nu stia pe cine sa mai strânga la piept iar Maria alerga în colo si încoace dupa contesa,cu un șal de blana.

Când ma vad venind pe aleea pietruita se asterne linistea.Numai Loret se uita la mine rânjind iar mie îmi înghiata sângele în vene când îi vad pe cei doi stând lânga trasura de o parte si de alta a usii.
Imi aud inima în timpane cum începe sa bata din ce în ce mai tare si privesc când la unul ,când la altul.
Sunt atât de diferiti si totusi îmi sunt atât de dragi amândoi, exact asa cum sunt.Simt iubirea cum ma copleseste si stiu ca mi-as da viata pentru fiecare în aceeasi masura.De ce Doamne m-ai facut sa ma îndragostesc nebuneste de doua suflete diferite si atât de minunate,de ce ma pui la o asa mare încercare?Ma întreb în sinea mea în timp ce înaintez cu pasi marunti.

-Maman,maman ,grabeste-te...zice Adrian în timp ce scoate capul pe micuta fereastra a trasurii.Duma a zis ca va incepe furtuna în curând daca nu o luam din loc.

Ridic capul spre cer si vad cum nori cenusi încep sa îsi faca aparitia dinspre sud.Incep sa grabesc pasul iar când ajung în dreptul lor,Petra aproape ca ma zmuceste de pe carare.

-Sa ai grija de tine fata mea...spune cu voce tare si ma trage la piept.Sa alegi cu inima...sopteste la ureche inainte sa îmi de-a drumul.

-Ramas buna scumpa prietena...adauga Medeleea.Te astept cu vesti bune,stii tu ce vreau sa zic.

Loret se înclina si îmi saruta mâna duios fara sa ma scape din privirea doritoare.

Încerc sa ma retrag cât mai repede fara sa atrag atentia.

-Ramâneti cu bine dragilor.Sper sa ne revedem cât mai curând...

-Asa sa fie ,adauga Petra suflându-si nasul pe poalele sortului.

Ma rasucesc pe calcâie si ma blochez când si Millan si Vladimir intind mâninile în acelas timp ca sa ma ajute sa urc.Ma uit la cele doua palme ,amândoua batatorite de munca si truda insa a unuia poarta mult mai multe cicatrici.