Capitolul 3

1.1K 44 0
                                    

    Prima zi în campus a fost surprinzător de plăcută și cred că se datorează faptului că noua mea colegă de cameră a dormit în majoritatea timpului, lăsându-mă să mă bucur de liniște. Patul din cameră e mult mai confortabil decât m-am așteptat și am avut timp să rețin fiecare clădire în parte.
    Am vorbit la telefon cu mătușa înainte să adorm și am fost sunată de aceasta și în această dimineață.
Își face prea multe griji legate de securitatea Universității și studenții de aici. Probabil știe cel mai bine cât de superficiali sunt locuitorii din Chicago.
-Bună dimineața, bobocel! Deja ești gata de cursuri?
    Îi arunc o privire scurtă lui Jill prin oglindă și mă întreb cum poate dormi atât de mult. De fapt, în aproape douăzeci și patru de ore doar asta a făcut. A dormit murmurând tot felul de lucruri despre balene și un preot.
-În primul rând, cursurile mele încep în douăzeci de minute așa că sunt punctuală. În al doilea rând, numele meu nu este bobocel!
    Îmi aruncă un căscat cât palatul regelui Charles și azvârle pătura pe jos de parcă ar fi contagioasă. E a naibii de frumoasă, recunosc, dar are o personalitate catastrofală.
-Dar îmi place să te alint, până la urmă, vom fi ca niște surori cel puțin doi ani de azi înainte! Nu mai fi atât de morocănoasă!
    Îmi bag în geantă caietele și cărțile necesare evitând să îi răspund la remarcă. Aș putea să îi spun că nu sunt morocănoasă, ea m-ar contrazice, eu aș face la fel, iar conversația nu s-ar încheia niciodată.
-Ce curs ai acum? Îți pot spune la ce sală și la ce etaj să te duci!
    Oare cei din anul doi nu au același program ca noi? Pentru că Jill nu pare să se grăbească absolut deloc, tastând telefonul cu o lenevie mare.
-Drepturile omului cu profesoara Patterson. Ce îmi poți spune?
-Sala 303 este la etajul doi, a treia ușă pe dreapta. Domnișoara Patterson este foarte drăguță, dar repetă foarte mult ceea ce spune deci poate fi plictisitor cursul uneori. Și să te ferească Zâna Măseluță să o numești "doamnă"!
-De ce preferă să i se spună domnișoară? Nu e căsătorită?
-Nu am văzut niciodată o verighetă pe degetul ei sau vreun inel dar zvonurile spun că la vârsta ei încă ar fi virgină.
    Nu am avut intenția de a râde dar fără să vreau am chicotit puțin. Zvonurile întotdeauna iau amploare mai rău decât faptele bune ale cuiva. Așa s-a întâmplat și în cazul părinților mei.
În fostul oraș, oamenii spuneau că familia mea a fost omorâtă din motive de răzbunare. O minciună imensă, criminalul voia să fure dar planurile i-au fost date peste cap.
-Hei, cred că ar trebui să te pun la curent cu ce se va întâmpla mâine, pentru a nu te speria când vei auzi câteva gorile strigând crezând că suntem atacați.
    Voiam să plec spre facultate pentru a ajunge printre primii, după cum am spus, punctualitatea este punctul meu forte și consider că spune multe despre o persoană, dar chiar vreau să știu ce sunete de gorilă voi auzi mâine.
Cumva Northwestern are și o Grădină Zoologică?
-Despre ce vorbești, Jill?
-Vezi tu, echipa de baschet a orașului e formată din câțiva studenți de la Arhitectură și sala lor de antrenamente e aproape de campus. Pentru că în weekend vor avea meci, vor sta până târziu antrenându-se, așa că mâine seară vor veni la noi în campus.
-Și de ce mă rog vin la noi? Și de ce m-ar interesa ce fac acei sportivi? De ce nu se duc la facultatea lor și ne deranjează pe noi?
-Iisuse, câte întrebări, mai ușor, bobocel, nu mă pot concentra atât de devreme!
    Iar m-a numit bobocel. Numele meu e mult mai scurt decât acea poreclă. Sau poate că a văzut cât mă enervează și Jill face asta intenționat.
-Facultatea de Arhitectură nu are o casă, așa că au vorbit cu directorul și au semnat un contract prin care acele maimuțe pot dormi în căminul nostru de fiecare dată când au antrenamente înainte de un meci.
    Poftim? Am văzut destule seriale cu baschetbaliști.
Gura lor scot doar cuvinte porcoase și cred că Universul se învârt în jurul lor. Subiectele lor de discuție sunt doar despre alte echipe de baschet și mașini luxoase. Și probabil își împărtășesc experiențele sexuale, lăudându-se cu fetele pe care le vrăjesc. Se pare că mâine seară mă voi izola în propria cameră.
-Mulțumesc pentru informații, acum voi pleca! Ai grijă să nu întârzii la cursuri!
    O zbughesc pe ușă, rugându-mă să ajung la timp, viteza mea de alergare fiind egală cu a unei broaște țestoase. Nu pot să cred că Jill m-a distras atât de mult și atât de intens. Aproape uitasem că trebuie să ajung undeva!
    Intru în facultate de parcă aș fi urmărită de cineva și aleg scările în locul liftului, văzând coada de studenți care așteaptă.
    Ce noroc am că sala 303 este la etajul doi, nu am avut atât de multe trepte de urcat. Cred că tocmai m-am înroșit la față exact ca și cămașa pe care o port, bineînțeles, de culoare roșie.
    Sala 303. Aici e, în sfârșit am ajuns! Și uitându-mă la ceasul de la mână, mai sunt cinci minute până la începerea cursului.
    Doar că dorința mea de a ajunge printre primii tocmai a fost spulberată pentru că privirea mi se pierde în mulțimea de oameni. Nu o să ne sufocăm, inhalând tot aerul fiind atât de multă lume?
-Eden, fato, aici sunt! Ți-am păstrat loc!
    Acela e numele meu? Da, e numele meu. De ce sunt strigată pe propriul nume?
    În penultima bancă o mână fluturând îmi atrage atenția și bineînțeles că era el. Oliver, plete blonde, se pare că mi-a reținut numele și s-a gândit să îmi păstreze și loc lângă el. Minunat, ziua asta nu putea fi mai bună!
    Mă îndrept spre el hotărând să îl suport astăzi doar pentru că nu aș fi scăpat de gura lui până nu m-aș fi așezat lângă el și nu vreau să atragem atenția mai mult. Mulți ochi s-au întors spre mine când am fost strigată.
-Bună, EastWood! Nu țin minte să te fi rugat să îmi păstrezi un loc!
-Nici nu trebuia să o faci, suntem prieteni acum, deci e firesc să stăm unul lângă celălalt.
-De când suntem prieteni? Nici să îți fi acceptat prietenia nu țin minte să fi făcut!
-Hei bine, nici asta nu trebuia să faci! Vei vedea că simpla mea prezență în viața ta va schimba totul!
    Da, așa e, viața mea chiar se va schimba. Tocmai am primit mai multe dureri de cap.

Broken NOT deadWhere stories live. Discover now