Broken NOT dead

Capitolul 50

Odată ce am ajuns acasă am fost supusă unui interogatoriu din partea mătușii în urma căruia mi-am cerut scuze de cel puțin un milion de ori pentru neglijența mea. Dacă ceream ajutorul la timpul potrivit aș fi evitat sperietura pe care am tras-o astăzi.
Mi-am făcut un duș încercând să uit brutalitatea cu care m-a lipit de birou și cum mâna lui îmi atingea fundul cu nerușinare. Toate acele cuvinte spuse cu mânie și totodată entuziasm.
    Dar nu am reușit să uit iar dușul a dus la evidențierea mai clară a vânătăilor din jurul gâtului și brațelor.
    Și orice ar fi te voi vedea, oriunde aș fi te voi proteja.
Nu inima desparte oameni, oamenii răpesc iubiri...
În timp ce alegeam haine noi una dintre melodiile tatei mi-a acaparat mintea, chiar una dintre preferatele mele. Dacă el ar fi fost aici, acum, ar fi știut cum să mă înveselească și să șteargă urmele acelui moment înfricoșător.
-Și dacă tu nu mă vei vrea, voi fi al tău în Rai, o șansă nouă vom primi, iubind neîncetat.
Îmi pieptănam părul când Vinny apare în camera mea uitându-se la mine cu mâinile în buzunar. Eram pierdută de aceea nu l-am auzit bătând.
    Dar acele cuvinte ale lui reprezintă versurile unei melodii. Mai exact, continuarea melodiei compusă de tatăl meu.
-De unde ai știut continuarea? Nu am crezut că știi vreunul din cântecele tatălui meu!
Vinny se așează pe patul meu, mâinile sale fiind acum împreunate iar eu mă întreb de ce nu a plecat până acum. A fost liniște în casă, m-am gândit că mătușa s-a închis în camera ei dând pe gât o sticlă de vin.
-L-am auzit des pe tatăl tău cântând acele versuri, le-am reținut fără să vreau. Cu timpul au devenit versurile mele favorite!
Nu știu ce fac părinții mei în cer, sau dacă acest Rai există, dar sigur tata zâmbește de acolo de unde e.
    Muzica pentru el însemna totul iar oamenii care îi arătau o fărâmă de apreciere asupra muncii lui îl făceau fericit. Vinny era fanul lui și el nici măcar nu știa asta.
-Mi-ai făcut inima să surâdă, tata te-ar fi îmbrățișat dacă ar fi fost aici!
Părinții mei nu mi-au vorbit niciodată de familia Lahey, nici măcar nu știam ce făceau când veneau în vizită la mătușa.
    În zilele în care eram cu ei nici măcar nu erau pomeniți dar se pare că aceștia se cunoșteau mai bine decât am crezut.
-El nu e aici dar tu ești! Poți să mă îmbrățișezi în locul lui!
Când îmi zâmbește atât de ștrengar și își deschide larg brațele nu pot rezista tentației de a-l simți aproape de mine.
    Vinny m-a salvat astăzi de la o tragedie, a rămas lângă mine până la capăt și am citit în ochii lui grija pe care mi-o purta. Iar eu încă nu am apucat să îi mulțumesc.
-Mulțumesc, Vinny, mulțumesc că m-ai apărat! Mulțumesc că nu l-ai lăsat să mă distrugă!
Nu știu ce ar mai fi putut să distrugă, sunt încă la pământ de la moartea părinților mei. Dar dacă mă trezesc pentru a începe o nouă zi și încă sunt atinsă de gesturi romantice și dulci înseamnă că o mică parte din Eden încă e întreagă.
-Despre ce vorbești, șoricel blond, am făcut ceva ce orice bărbat ar face! Nu, mint, am făcut ceva ce orice bărbat îndrăgostit ar face. Nu voi permite nici celei mai mari forțe să te rănească!
Ca de obicei, nu se abține din a spune ceea ce simte sau ceea ce gândește. A spus din nou că e îndrăgostit de mine fără să se jeneze sau să se bâlbâie. Din nou eu sunt cea care nu îi poate răspunde la fel. Chiar dacă știu că și eu sunt îndrăgostită de el.
Am vrut să îl întreb de ce a venit în camera mea dar m-a oprit din libertatea de a vorbi pecetluind tăcerea cu un sărut. Un sărut plin de pasiune și în care trupurile noastre se duelează.
    Ne-am îndepărtat de locul în care eram încercând să ne atingem peste tot. Am fost prinsă între el și perete iar Vinny profită de înghesuială. Mi-a ridicat mâinile deasupra capului iar buzele lui acum îmi sărută tandru gâtul.
    Sunt nevoită să tresar ușor din cauza durerilor atingând acele vânătăi proaspete.
-Îmi pare rău, Eden, voi fi un bădăran și de azi înainte nu îți voi mai cere permisiunea pentru a te săruta!
Într-adevăr, întotdeauna a așteptat să primească permisiunea mea înainte de a mă atinge sau a mă săruta dar acum Vinny a aflat de pasiunea mea pentru el. Și-a dat seama că fiecare sărut al lui e bucurie a sufletului pentru mine.
    Dar tot nu pot merge până la capăt cu asta. Mi-am pierdut familia într-o singură seară începând să mă sufoc de singurătate. Nu mai suport încă o pierdere!
-Nu va mai exista o data viitoare. Ai profitat de faptul că sunt cu garda slăbită și că sunt vulnerabilă. Să nu mă mai săruți, Vincent Lahey!
Telefonul meu vibrează în pat și presimt că sunt căutată de frumoasa Jill Palmer.
    Hunter care a fost informat de ceea ce s-a întâmplat probabil i-a spus și lui Jill. Iar ea vrea să mă audă și să confirme faptul că sunt în regulă. De fapt, sunt pe jumătate bine.
-Glumești, nu? Încă mă vei da deoparte de parcă sunt doar un tip care te atrage fizic? Când o să recunoști adevărul, fată de la drept?
De ce chiar și după ce era să fiu abuzată, conversația noastră s-a dus în această parte? Vreau doar să mă odihnesc, să mă refugiez în brațele mătușii mele și să îmi liniștesc inima care a trecut prin multe atacuri de panică astăzi.
-Nu glumesc, nu mă simt bine și nu am chef de glume proaste. Prietenii nu se sărută deci nu vei mai face asta. Nici măcar nu înțeleg de ce te-ai îndrăgostit de o fată atât de complicată ca mine.
Vinny mărește distanța dintre noi iar acum pot să plec de lângă peretele care m-a sabotat. Îmi aranjez bluza fiindcă de la mișcările noastre violente arăt ca o femeie a străzii.
-Vinovată este prima seară în care te-am întâlnit. Seara în care ți-am furat primul sărut. Nici măcar eu nu știu de ce, nu am crezut că așa ceva se poate întâmpla, dar tu prin acel sărut mi-ai cucerit inima. Ești unică între atâtea femei dar tu nici măcar nu îți dai seama de asta!
O altă declarație la fel de specială ca celelalte.
    Are dreptate, sentimentele noastre au luat naștere din camera angajaților iar cu timpul au crescut și mai mult. Dar cum aș putea să formez o relație cu el când sunt în proces de reabilitare și voi fi un eșec?
-Am urcat sus fiindcă mătușa ta m-a rugat să te verific. Te voi lăsa pe mâinile ei de acum, dar stau chiar vis-a-vis, deci sună-mă dacă ai nevoie de mine!
Nu știu de ce în mintea mea după acest fel de a își lua la revedere urma un "te iubesc". Mă bucur că nu mi-a spus "te iubesc", aș fi dat bir cu fugiții, dar Vinny a ieșit din cameră dând de înțeles că ar mai fi avut multe de spus.
Nu e seara potrivită, capul mă doare excesiv iar stomacul se învârte ca o roată împinsă de pe un deal.
A început să doară din nou tot ce am în interior deci e vremea somnului.