Broken NOT dead

Capitolul 61

În această clipă mă lupt cu îmbulzeala de oameni care așteaptă să facă poze cu jucătorii încercând să le explic că unul dintre ei este iubitul meu. Nu sunt auzită, ba chiar mi se cere să nu mă bag în față de parcă eu aș vrea un autograf sau o poză.
Jill și Oliver s-au dus în vestiar pentru a pregăti câteva baloane și confetti pentru învingători dar eu voiam neapărat să îl îmbrățișez pe Vinny. Dar cred că îmbrățisarea va trebui să mai aștepte.
Mă rup din coada formată renunțând să mă indispun cu acești oameni care își pierd umanitatea cu egoismul lor. Mă voi alătura prietenilor mei în așteptarea jucătorilor sperând că mi-au rămas și mie câteva baloane de umflat.
Din acea seară blestemată în care după pacea unei cine în familie am pășit în iad, nu am crezut că voi mai trece printr-un fiasco imediat după un moment de fericire.
    Dar când gura îmi este astupată de două mâini și sunt trasă cu forța în baia bărbaților, toată bucuria de mai devreme s-a evaporat. Iar acum frica a pus stăpânire pe corpul și mintea mea.
Sunt împinsă înăuntru auzind ușa cum se închide în urma mea și mă întorc către cel care m-a speriat de moarte.
    E același! Același om care mi-a spulberat lumea și prima oară!
-Nu poți fi tu! Nu poți fi iar tu în fața ochilor mei!
Nu ești real! La naiba, nu ești real!
Zâmbește fiind prima oară când a zâmbit și inima mi-a luat-o la goană. A fost cel mai înfiorător zâmbet văzut. A zâmbit de parcă urmează să îmi scoată organele unul câte unul.
-Ești un diavol printre oameni. Cu ce ți-am greșit eu? Cu ce ți-au greșit părinții mei?
Se apropie de mine fiind îmbrăcat tot în negru și nu am niciun obiect prin jur cu care mă pot apăra.
    De data asta s-a arătat în fața ochilor mei, nu vrea doar să mă sperie, a venit să îmi facă felul.
-Voiam doar să împrumut câteva lucruri din casa voastră. Am avut ghinion fiind toți trei acasă.
A vorbit. În sfârșit i-am auzit vocea lui Dustin Wood, criminalul propriilor părinți. Cel care a fugit de poliție în tot acest timp. Cel care m-a urmărit întotdeauna vrând să mă rănească din nou.
-Nu ai o familie? Nu știi cât de dureros e să pierzi pe cineva? Ești făcătorul iadului sau ce?
Nu am văzut-o venind, pur și simplu am căzut la podea pătând gresia albă cu sânge. M-a lovit puternic peste față provocând o sângerare nazală.
    Dacă aș fi văzut-o venind poate m-aș fi putut apăra.
-Am devenit o umbră fiindcă nu ai tăcut și ai vrut să mă închizi. Am venit să termin ceea ce am început cu părinții tăi!
Mereu m-am întrebat dacă ar fi fost alt final dacă tata nu s-ar fi năpustit asupra lui. Dacă l-am fi lăsat să fure și să plece pur și simplu.
    Nu, acum știu răspunsul, i-ar fi omorât indiferent de context.
-Ești o fetiță care trebuie să stea cu părinții ei. E timpul să te duci după ei, târfă mică!
Atenția îmi este furată de obiectul scos din buzunarul hanoracului și acel cuțit o să pună capăt zilelor mele. Am oprit sângerarea dar vederea îmi este încețoșată.
    Cum pot învinge un bărbat mai puternic și care deține o armă?
-Ești un idiot, Dustin Wood! M-ai auzit? Tot vei ajunge la închisoare chiar dacă mă omori aici și acum!
I-am aruncat acele cuvinte în față înghețând orice teamă și orice ezitare. Măcar în ultimele mele clipe nu voi sta îngenuncheată în fața lui.
    Am fugit prima oară deși inima plângea cu sânge. A doua oară nu voi mai fugi nicăieri.
-TACI! NU MĂ ENERVA, COPILĂ PROASTĂ!
Nici de data asta nu am văzut-o venind dar acea palmă mi-a nimerit de fapt capul. Am reușit să mă prind de chiuvetă înainte să cad și nu am cuvinte pentru a exprima durerea.
    Deci așa se simt femeile pe care le voi proteja de către partenerii lor abuzivi.
-Cuvintele mele te supără? Îți este frică de închisoare? Nu ar trebui, va deveni noua ta casă!
Mă poziționez din nou dreaptă în fața lui și de data aceasta am întrecut limita. Strânge cuțitul în mână iar acei ochi cu iris diferit acum se află pe chipul unui bărbat roșu ca focul.
    Voi lupta pentru viața mea, măcar voi muri ca o învingătoare.
Gândul de a mă alătura părinților mei mă opresc din a mă speria de moarte. Voi fi din nou împreună cu ei după lunga despărțire.
Se repezește spre mine având arma în mână și când eram pregătită de a avea ultima respirație, ușa se deschide violent iar bărbatul este aruncat la podea de cineva.
    Ochii mei se intersectează cu ochii frumoși ai lui Vinny. M-a salvat! Din nou m-a salvat!
Mă uit șocată la el fiind fără reacție iar el face la fel. Se uită la mine ca la un mort care a înviat. Eu mă uit la el ca la o minune pe pământ.
Dar în spatele lui apare o postură a unui om în negru iar avertismentul meu tumultuos nu a fost de ajuns. Vinny s-a întors prea târziu, reușind doar să îl lovească cu piciorul în față, lovindu-se cu capul de chiuvetă și căzând la podea.
    De ce spun prea târziu? Fiindcă a reușit să fie înjunghiat în piciorul drept.
Băiatul care mi-a umplut sufletul de zâmbete se prăbușește la pământ respirând foarte greu. Piciorul lui este acum roșu de la sânge și îmi vine să vărs când mă uit la acea rană.
Scot telefonul din buzunar începând să tastez numărul ambulanței. Nu mai suport încă o pierdere!
Aș fi îngropată odată cu el dacă pătește ceva.
-Hei, uită-te la mine, eu voi fi bine, nu vreau să te îngrijorezi! Mă voi vindeca, șoricel blond, îți promit!
-Tu ești cel rănit și încă ai grijă de mine? Nu fii absurd, rana aceea îți poate aduce moartea!
Mă uit fugitiv la bărbatul care a leșinat lângă noi și va trebui să îl leg pentru a nu fugi până va veni poliția. I-am spus că închisoarea va deveni noua lui casă.
-Nu o să mor, iubito! Singurul lucru care mi-ar fi adus moartea ar fi fost rănirea ta într-un mod de nevindecat!
Ochii au început să lăcrimeze văzând cum se străduiește să nu urle de durere și îi așez capul pe sânii mei pentru a îi diminua durerea.
    El nu își mai imaginează viitorul fără mine iar eu nu pot trăi prezentul fără el.