Broken NOT dead

Capitolul 9

    Ziua de marți a fost plictisitoare având curs cu domnișoara Patterson dar râsul ei foarte molipsitor te oprește să o urăști.
I-a dat sfaturi unei colege despre cum să îl recucerească pe fostul iubit, ce profesor mai face asta?
După aceea ceața a căzut peste creierul meu având două cursuri de Drept al refugiaților pentru că nu am înțeles nimic din ce profesorul a spus. Și când l-am întrebat pe Oliver dacă a înțeles s-a jignit de unul singur spunând că îl supraestimez. Deci la cursul acesta voi lua probabil nota minimă.
Acum e miercuri seară iar astăzi directorul ne-a scutit de cursuri și am profitat pentru a termina două cărți pe care le-am început acum mult timp.
În acest moment îmi aleg ținuta pe care o voi purta mâine și cred că o să aleg o pereche de blugi negrii, un maieu de aceeași culoare și un sacou roșu. Părul meu este drept de la mama natură și aș putea să îl prind într-o coadă începând să mă plictisesc de el.
-Autobuzul echipei de baschet a ajuns acum o oră și încă poți auzi greierii de afară. Cred că în seara asta petrecerea a fost anulată!
Stau ca pe ghimpi de câteva ore fiindcă Vinny m-a avertizat că poate va trece să mă salute și nu vreau să facă asta în ruptul capului.
Nu vreau ca ceilalți să creadă că mă dau la vedeta echipei de baschet sau că suntem prieteni. Ar însemna să atrag atenția în moduri în care nu îmi doresc. Iar Jill și Oliver vor pune atâtea întrebări încât voi ajunge să le mărturisesc cum am ajuns să mă cunosc cu zeul cu ochi verzi.
Jill își face manichiura folosind o ojă roșie. Cred că am inspirat-o cu această culoare, e prima oară când o văd purtând ceva roșu.
Un bătut zdravăn în ușă mă împinge spre a acționa straniu, ascunzându-mă după perdea iar Jill bufnește în râs neștiind că motivul meu este unul întemeiat. Nu am luat-o razna de la atâtea cărți citite cum probabil se gândește.
-Calmează-te, scumpo, sigur nu ai făcut nimic ilegal și nu urmează să fi luată la secție!
Nu am făcut nimic ilegal dar dacă în spatele ușii e Vincent Lahey care a venit să mă salute aș fi preferat să fiu dusă la secție. Fiind popular în campus i-ar fi foarte ușor să afle care este numărul camerei mele.
Dar de ce ar fi atât de interesat în a vorbi cu mine? Sigur în jurul lui roiesc fete mult mai amabile și de treabă.
Jill deschide ușa și tocmai am ajuns la finalul rugăciunii. Oare a funcționat? Sunt salvată?
-Tu erai? Ce vrei, maimuță gălăgioasă?
Scot capul după perdea dându-mi seama că draga mea colegă nu ar vorbi niciodată cu Vincent în acest fel. Persoana care ne deranjează sigur o scoate din sărite!
-Nu ne-am văzut de mult timp, prințesă! Ai vrea să ieșim la o scurtă plimbare?
Păr castaniu ciufulit și ochi verzi puțin mai închiși decât a fricii mele pe nume Lahey. Tipul acesta e tot un jucător al echipei fiindcă poartă ca toți ceilalți jacheta simbol. Dacă intuiția mea feminină nu mă înșeală, băiatul a pus ochii pe Jill.
-Hunter, întoarce-te la gașca ta de preistorici, vreau să mă odihnesc!
Nu o cunosc de mult timp pe fata cu care împart camera dar are inimă de războinică și mereu și-a scos ghearele la înaintare.
A vrut să îi închidă ușa în nas jucătorului dar acesta a oprit-o cu piciorul. Sper că nu va sări la gâtul lui sau îl va spânzura cu mine fiind martor.
-Nu mi-o prezinți pe noua ta colegă de cameră? Demonstrează cât de educată ești, Palmer!
Așadar motivul pentru care nu a plecat sunt eu. Sunt o față necunoscută care i-a atras atenția. Dar cumva are dreptate, deși nu o să îi spun asta lui Jill.
-Hunter, ea e Eden Bennett, colega mea de cameră și prietena mea! Stai departe de ea, bine?
Ce privire de felină! Aproape i-a trecut o săgeată prin inimă individului. Stă drept în fața noastră și se uită la mine cu ochii mijiți. N-a simțit gloanțele care au ieșit din ochii lui Jill?
-Eden Bennett? Hmmm...
-Ce te holbezi ca un obsedat? Dispari din fața camerei noastre!
-Acum mi-am amintit, deci tu ești nepoata vecinei noastre! Dumnezeule, ai idee cât de mult voiam să te întâlnesc?
Nepoata vecinei lui? "Ți-l prezint pe unul dintre băieții mei". Astea au fost cuvintele domnului Lahey.
Cum de nu m-am gândit că e fratele lui Vinny? Cum de nu m-am gândit că toată familia urmează drumul de sportiv?
-Eu sunt unul dintre gemeni, cel mare și plin de afecțiune! Și unul dintre frații Lahey. De când mi-a povestit Vinny de sărutul vostru ești un fenomen printre noi. Sper să devenim prieteni în viitor!
Nu! Nu, nu, nu, nu! Ca un păianjen furios și-a întors Jill corpul spre mine și încep să mă întreb dacă de la etajul doi până jos e o distanță fatală? Altfel între acești patru pereți nu am nicio scăpare și voi fi nimicită încet.
-Hunter, e ora de culcare pentru Eden, dar sigur dorește să fie prietena ta. Noapte bună!
Cum naiba a văzut unde e ușa dacă ochii ei stăteau fixați pe mine? De ce a vorbit cu geamănul de treabă dacă capul ei era îndreptat în direcția mea?
Oh nu, a început să facă pași spre mine! Oh nu, ochii ei parcă ies din orbite! Îi văd tentaculele pregătite să mă captureze.
-Despre ce sărut vorbea? Care e relația ta cu frații Lahey?
Nu mai am unde să mă deplasez. Sunt încolțită între pat și prințesa războinică Jill.
Cu mâna simt perna pe care îmi aștern capul noaptea și e singurul scut pe care îl am în acest moment. O poziționez între noi sperând că mă va ajuta măcar puțin.
-Mătușa mea locuiește vis-a-vis de familia Lahey, nu e nimic grozav în asta, de aceea nu ți-am spus. Jill, cred că e timpul să îți mărturisesc că tu chiar ești cea mai bună colegă de cameră din istoria colegelor de cameră!
Își apropie chipul în continuare furios de al meu și cred că nu mai respir. Nu o să mă împrietenesc cu Hunter Lahey în veci fiindcă m-a aruncat în gura lupului.
-Bine, în regulă, să spunem că ai uitat să îmi spui asta. Te-ai sărutat cu Vinny? ȘI NU ÎNCERCA SĂ MĂ VRĂJEȘTI CU DULCEGĂRII, DOMNIȘOARĂ!
Domnișoară? Nici măcar nu mai sunt bobocel?
Dacă vreau să supraviețuiesc, va trebui să îi spun adevărul. Până la urmă nu suntem atrași unul de celălalt, nu e o bârfă de rang înalt, a fost un accident.
-Renunț, o să îți spun tot, stai jos și nu te mai uita la mine ca la un cadavru!