Broken NOT dead

Capitolul 37

    Ziua meciului a venit mai repede decât am crezut și îmi era dor să rămân fără voce pentru acești băieți care vor aduce victoria astăzi orice ar fi. Nu i-am văzut jucând decât o dată dar frații Lahey par indestructibili atunci când sunt pe teren.
-Meciul de astăzi este foarte important! Dacă câștigă, Hunter a spus că vor urca în clasament.
    Jill ca de obicei își ia rolul de informator pentru mine și Oliver care încă suntem paraleli cu acest sport. Presiunea de pe umerii lor este uriașă, vor face față emoțiilor?
    Meciul a început de câteva minute dar deocamdată niciuna dintre echipe nu pare să dea tot ce poate.
    Jucătorii de la Thunder se mișcă încet pe teren iar echipa adversă nu arată nicio dorință de a-i ataca. Dacă o țin tot așa, nu vom avea niciun câștigător.
-Adversarii lor sunt duri! Recunosc, mi-e teamă să nu aibă vreun sfârșit dramatic acest meci pentru băieții noștri!
-Duri? Fato, par pe punctul de a adormi și nici măcar nu sunt competitivi.
Oliver a gândit ceea ce și eu am gândit. Meciul de data trecută, cu Wizards, a fost mult mai dinamic.
    Nu îmi pasă de ceilalți jucători dar nu înțeleg de ce Vinny și frații lui nu au șters podeaua cu ei până acum.
-Oliver, acești nemernici de la Detroit sunt cunoscuți pentru modul violent în care joacă. Nu se agită ca să își poată ascunde adevăratele intenții. Cei care au jucat împotriva lor mereu s-au ales cu răni grave!
-Stai puțin, își rănesc adversarii? E permis să facă asta?
-Dacă arbitrul nu vede că jucătorul este lovit intenționat, nu se poate face nimic. Sunt niște trișori de speță joasă!
Înseamnă că cei de la Thunder știu asta și sunt foarte atenți la mișcările lor. Ceea ce contează e să câștige meciul fără sacrificii. Dacă sunt răniți, victoria nici nu mai poate fi considerată victorie.
-Hei, l-a trântit la podea, a fost intenționat, de ce nu vede nimeni asta?
Oliver țipă la arbitru de parcă l-ar putea auzi și lumea a început să se revolte. Un coechipier al fraților a fost trântit la podea dar a fost considerată o mișcare corectă. A făcut-o să pară că s-a împiedicat de unul singur.
-Hunter s-a enervat. O să luăm avans în sfârșit!
Jill a spus-o parcă pentru ea dar când mă uit atentă la Hunter Lahey înțeleg la ce s-a referit. Îi cere mingea colegului său și începe să alerge cu ea pe teren de parcă ar fi o stea căzătoare. Jucătorii celor de la Detroit încerc să îl oprească dar nu reușesc.
-BINE, IUBITULE, ARATĂ-LE CINE E MAI BUN!
Hunter a înscris! Și râd făcându-i cu ochiul când își întinde degetul spre mine trimițând un sărut imaginar. A spus că va înscrie un coș pentru mine dacă voi veni. Acesta a fost punctul dedicat mie.
Pauză? Mai sunt douăzeci de minute din meci!
    Antrenorul echipei Detroit a cerut pauza, probabil simte că sunt în dezavantaj. Dar pauza poate reprezenta un pericol, le dă timp de a plănui ceva rău. De exemplu, cum să le rupă picioarele echipei noastre ca ei să câștige.
    Nu, nu gândi atât de departe, Eden, nu sunt nebuni!
-HAIDE, THUNDER, HAI CĂ POȚI! MARCHEAZĂ UN PUNCT PENTRU NOI!
Oliver poate deveni capul galeriei echipei galbene fiindcă rimele lui chiar se potrivesc. Câțiva oameni de lângă noi au început să strige cu el deci le-a câștigat inimile. Haide, băieți, puteți să câștigați!
Mingea este acum la unul dintre jucătorii adverși care se apropie de coșul nostru. O aruncă și când mă pregăteam să închid ochii crezând că va înscrie, Angel apare de nicăieri, sare, și o recuperează. Acum ei conduc terenul!
Angel o pasează la un alt coechipier care pentru numele lui Dumnezeu, e mai înalt decât un felinar, și fiindcă nimeni nu poate ajunge la el, i-o pasează lui Vinny.
Vinny se află în dreapta terenului, dacă aș arunca de acolo, aș pierde șansa. Coșul e pe diagonală și nici măcar nu poate vedea unghiul bine când este încolțit de trei jucatori Detroit.
-VINNY, ARUNCĂ, VEI ÎNSCRIE ORICE AR FI!
Nu îmi stă în fire să vorbesc atât de tare dar l-am văzut neîncrezător și m-am convins că nu ratează niciodată. Nu putea pierde șansa de a arunca mingea la coș.
    Parcă îndemnat de cuvintele mele a aruncat, și toată sala sare în picioare când nimerește. Alt punct pentru echipa Thunder!
-Se pare că rolul de suporter ți-a intrat în vene. Sunt mândră de tine, bobocel!
Bat pumnul cu Jill, apoi cu Oliver, repetând mereu că victoria este a lor. Nici toate trucurile din lume nu le vor aduce victoria acelor roșiatici.
-Mi s-a părut mie sau numărul 2 de la Detroit i-a făcut un semn ciudat celui care îl marchează pe Vinny?
Oliver activează o latură temătoare în mine și îmi privesc jucătorul favorit cu ochi nemișcători. Mai sunt câteva minute din meci iar noi avem două puncte. Dacă trag de timp vom reuși să urcăm în clasament. De ce vorbesc la plural? Eu nu joc pe teren și nici măcar nu fac parte din echipa Thunder.
Doi jucători de la noi își pasează constant mingea reușind să se apropie de asul echipei noastre și după mâinile întinse ale lui Vinny, se pregătește să facă aruncarea. Am crezut că doar frații Lahey sunt formidabili, dar toată echipa joacă grozav.
Vinny sare în momentul în care mingea vine spre el dar și cel care îl marchează sare deodată cu el.
    A căzut. Vinny a căzut la pământ ținându-se de coaste iar Angel care era aproape a venit grăbit la el.
    Mingea s-a pierdut undeva pe teren dar niciun jucător nu mai mișcă. De ce râde acel nemernic când îl vede la pământ?
-Când ambii au sărit s-a prefăcut că voia să prindă mingea dar de fapt voia să îl lovească în coaste. Dar mișcarea a fost văzută de arbitru și îl va scoate de pe teren.
Angel își susține fratele în picioare în timp ce Hunter îl masează în zona lovită. Dintr-odată simt o durere în piept și parcă picioarele mele vor să o ia la fugă. Vor să meargă la el să se asigure că este bine.
Arbitrul anunță continuarea jocului cu o înlocuire de jucători la Detroit iar minutele au trecut și mai mult. Cinci minute și meciul va lua sfârșit.
-Nu înțeleg de ce au făcut asta! Nu au înscris niciun punct iar timpul nu e de partea lor.
-Oliver, vor doar să îi chinuie, nu au vrut de la bun început să câștige, sunt niște psihopați în costume sport.
M-a marcat mărturisirea lui Jill dar nu mai au timp să le provoace răni, unele chiar fatale. Iar Vinny aleargă pe teren ceea ce înseamnă că durerea nu mai există. Sper să se încheie cariera lor sportivă fiindcă în sport dacă nu joci corect ești doar un gunoi.
-Hunter iar aleargă spre coș, cred că vom mai înscrie o dată înainte de final!
Jill pare mândră de iubitul ei și dacă va înscrie acum, Hunter sigur va dedica acel punct iubitei sale.
    În tot acest timp o aveam pe regina gheții în raza mea vizuală și am observat că nu s-a speriat când Vinny a fost lovit. De ce mă amenință dacă nu e cu adevărat îndrăgostită de el?
CE A FOST ASTA? Hunter a fost lovit peste mână iar mingea a ieșit afară din teren. Nu au voie să facă asta, s-a văzut cu ochiul liber că l-a plesnit. Și tocmai s-a enervat fiindcă Hunter l-a împins pe jucătorul cu numărul 7.
Se tot împing și arbitrul nici măcar nu îi poate despărți. Minutele rămase au trecut, Thunder a câștigat.
L-a lovit! Acel creț roșcat i-a dat un pumn lui Hunter iar el a căzut văzând cum câțiva stropi de sânge au sărit. De ce ai face asta? Tocmai și-au încheiat cariera sportivă!
Vinny când a văzut că fratele lui a fost lovit a venit furios, alergând, și i-a dat mare picior în stomac.
    Un alt jucător de la Detroit a încercat să îl țină pe Vinny dar între timp Hunter s-a ridicat și l-a împins departe de el. Angel a venit lângă aceștia începând să împartă pumni.
    Și fără să te aștepți a început o bătaie colosală pe teren iar noi ceilalți am început să alergăm spre ei pentru a nu muri nimeni în seara asta.