Broken NOT dead

Capitolul 23

    Mătușa este plecată din oraș pentru câteva zile împreună cu Elizabeth Lahey, nu am întrebat unde și ce vor face, probabil vor să petreacă puțin timp ca între femei.
Mereu mă gândesc la legătura ciudată pe care o am cu fiul cel mare al familiei Lahey dar se pare că acei oameni au legături cu familia mea dinainte să îl cunosc eu pe Vinny.
    Și ea fiind plecată, voi rămâne în campus făcând diverse lucruri pentru a trece timpul. Nu, glumesc, voi avea un maraton de dormit, am nevoie de recuperat câteva ore de somn.
    Jill a dispărut cine știe pe unde dar am observat cât de mult timp și-a acordat pentru alegerea hainelor și pentru machiaj.
Oare are întâlnire cu vreun băiat? Ce părere ar avea Hunter despre asta? Sau poate că Hunter este băiatul cu care se întâlnește!
    Sub perna capului meu telefonul începe să vibreze semnalând primirea unui mesaj. Sigur e Jill care s-a gândit să mă anunțe că întârzie doar pentru a nu mă îngrijora. Sau mătușa cerând raportul zilei așa cum face în fiecare seară.
   "Ai adormit? Cobori până jos?"
    Nu am numărul memorat în telefon și e foarte ciudat să abordezi o persoană fără să te prezinți. Mai ales să îi spui unei fete să se vadă cu tine când nu ești vreun prieten clar.
"Mai întâi ar fi drăguț să spui cine ești și de unde ai numărul meu de telefon".
    Dacă este profesorul Bryant? Poate fi o capcană ca să mă prindă la cotitură. Nu mai am încredere în acel bărbat și din cauza lui garda mea este mereu ridicată.
"Sunt Vinny! Am luat numărul tău din telefonul lui Hunter".
    Ah, seara aceea la grătar când mi-a cerut numărul de telefon. Nu m-am gândit că adevăratul pericol ar fi acesta. Ca frații lui să îmi poată obține numărul atât de ușor.
Și acum ce ar trebui să fac? Nu știu dacă vreau să vorbesc cu Vinny acum!
"Ar fi bine să cobori și să nu mă faci să vin după tine".
    Un alt mesaj de la el. Unul care îmi oferă un răspuns la nedumerire. Nu vreau să facă vreo scenă sau să ridice semne de întrebare asupra celorlalți studenți. Din fericire sunt îmbrăcată într-un tricou roșu și o fustă de blugi, nu voi speria băiatul.
    Tot drumul până la parter mi-au trecut un milion de gânduri. Ce vrea Vinny de la mine atât de târziu? De ce se află în campus în weekend? E permisă această vedere a noastră nocturnă?
    Uite-l! Îi văd părul în stadiul perfecțiunii și îmi apare involuntar un zâmbet tâmp pe față. Renunță la zâmbet, toanto, o să creadă că ți-a furat inima, ceea ce e total neadevărat!
-Bună seara, șoricel blond! Te-am surprins cu acel mesaj?
-Da, și probabil mă vei surprinde și mai rău cu motivul venirii tale aici!
    Mă ia de mână rupând orice realitate pentru mine. Sfinte, ce mâini calde are acest baschetbalist!
    Mă trage afară din cămin în timp ce mă simt prinsă într-o transă din care nu pot ieși. În timp ce trecem pe lângă paznicul Bobby, acesta bate palma cu Vinny și ne urează o plimbare plăcută.
   Filmul tocmai s-a încheiat fiindcă mi-a dat drumul la mână. Ce jocuri testează pe mine?
-Ce crezi că faci, Vinny? Nu avem voie să părăsim clădirea după miezul nopții!
-Știu, fată de la drept, ai uitat că și eu locuiesc aici uneori? Doar că nu e nimeni prin preajmă iar Bobby nu va spune nimic.
   Se joacă cu lanțul de la gât în timp ce se uită atât de relaxat la mine încât nu mai îndrăznesc să îl contrazic. Vinny știe ce face, nu cred că m-ar fi scos afară dacă ar fi știut că îmi poate crea probleme.
-În regulă, scuipă tot, de ce m-ai chemat?
    Râde de parcă am spus cea mai tare glumă și începe să se învârte în jurul meu de parcă aș fi un felinar cu care se joacă.
    În timp ce se învârtește în jurul meu, mă atinge o dată pe cap, odată pe spate, odată pe abdomen. Nu pot înceta să nu mă întreb ce plănuiește de fapt.
-Nu am vreun motiv întemeiat! Părinții mei sunt plecați câteva zile deci am ales să stau în campusul tău pentru a nu mă simți singur.
-Voi, cei din Thunder, nu aveați voie să dormiți aici doar înainte de meciuri?
-Nu, contractul prevede că orice jucător se poate folosi de cameră de câte ori ar avea nevoie!
    Acum pricep de ce jucătorii au voie să umble atât de liber când vor pe aici. Jill nu mi-a spus asta. Cel puțin nu în acest fel.
-Repet întrebarea, Vinny, de ce m-ai scos din camera mea? Și nu te mai învârti ca un titirez fiindcă am amețit!
    El chiar s-a oprit! Am observat că respectă cuvântul unei fete întotdeauna.
Având trei băieți, iar Peter Lahey fiind un domn cu diplomă, probabil i-a învățat pe băieții lui codul bunelor maniere.
-În primul rând, colegul meu de cameră sforăie ca o drujbă și nu pot dormi. În al doilea rând, voiam să îți aud vocea!
    Oh, Dumnezeule! Bine că este noapte altfel aș fi intrat în pământ de rușine. Obrajii mei ard și sper ca Vinny să nu observe cât m-a dezarmat mărturisirea lui.
-Hei, Eden, mâine seară fiind ultima zi din weekend, băieții vor să dăm o petrecere pe etajul nostru. Vei veni și tu, nu?
    De la petrecerea care m-a împins să mă duc în camera angajaților și să am parte de un sărut, Thunder au lăsat-o moale cu petrecerile. Știam că această zi va veni și m-am pregătit intens pentru a suporta gălăgia. Dar să merg la petrecere, pentru așa ceva nu sunt pregătită.
-Nu, nu voi veni, distracție plăcută, băieți! Sper să nu dureze această petrecere până dimineață, avem cursuri!
    Când m-a sărutat, m-a ținut ostatică de braț și când sărutul a avut loc, mi-a tras fața cu palmele lui spre el. De ce Vinny și-a pus ambele palme pe obrajii mei iar acum nasurile noastre aproape se ating?
Doar nu vrea să repetăm acel sărut accidental, nu?
-Te rog, Eden, vino și tu! Îmi doresc să te văd acolo, poți să vii cu Jill, era petrecăreață înainte!
    Nici nu mă gândesc că n-ar fi fost. Am aflat de la Hunter că prietena mea petrecea mult timp cu baschetbaliștii până ce acesta să se confeseze.
    Dar nu cred că locul meu este la o petrecere de-a lor. Nu știu dacă mă voi putea integra și distra în acel tablou.
-Vinny, nu cred că e o idee bună! Dar sigur vă veți distra și fără mine!
-TE ROG, EDEN! Te rog, te rog, te rog, te rog, te rog, te rog, te r...
-Ah, bine, o să vin, dar doar pentru o afurisită de oră!
    La auzul cuvintelor mele parcă stele l-au lovit direct în ochi. Mă ridică în brațe urlând ca un lup în timpul lunii pline dar eu respir ușurată că mi-a desprins chipul din mâinile lui. Cedam în acel punct atât de intim.
-Ești genială! Știam eu că o să te conving!
    Nu, sunt un haos și nu mă pot controla. Cât de curând nu o să mă mai înțeleg și eram singura persoană care se înțelegea.
    Ce naiba voi purta la petrecerea asta nesuferită?