Broken NOT dead

Capitolul 26

Domnișoara Patterson tocmai a anulat cursul de astăzi spunând că pisica ei s-a îmbolnăvit și trebuie să o ducă la veterinar dar această femeie pare scoasă dintr-un desen animat pentru copii. Este ciudată și totuși adorabilă. Dar mai mult ciudată.
    Cred că voi merge la bibliotecă pentru a învăța, sesiunea de examene se apropie și vreau să fiu printre primii studenți cu cele mai mari note. Ar fi o dovadă pentru mine că am ales drumul potrivit.
-Nu ai voie să aduci studenți din exterior în campus, fiule, cu atât mai puțin în zona camerelor. Dar cred că știai și tu asta!
    O voce foarte cunoscută se aude un etaj mai jos și mă opresc din coborâtul scărilor. De ce mi se pare atât de cunoscută? Nu pot vedea cine e sau cu cine vorbește, dacă mă aplec pentru a avea vizibilitate voi fi descoperită.
-Ai venit până aici pentru a îmi ține predici? Nu e mare scofală, bruneta nu a făcut niciun rău nimănui!
    E Angel! Cel care a vorbit acum e geamănul mic și acum îmi amintesc a cui e vocea cunoscută. Peter Lahey tocmai poartă o conversație cu fiul său. Ar trebui să plec de aici evitând contactul cu ei.
-Poate că nu a rănit pe nimeni, dar sunt regulile directorului, cât timp vă petreceți timpul în campus, respectați regulile lui!
    Dar oare despre ce vorbesc? Nu pot spune că se ceartă, tonul amândurora este calm și nu își adresează jigniri. Dar Angel pare să fie dojenit pentru o greșeală. Ah, acum sunt chiar curioasă!
-Bine, am priceput, nu sunt prost, acum poți să mă lași în pace?
-Nu mă interesează cu câte fete te întâlnești sau ce faci cu ele, doar nu le aduce la Northwestern. Nu cred că vrei să îl enervezi pe director și să vă interzică să vă mai odihniți aici!
    Oh, deci asta a făcut! Și-a chemat una dintre iubitele de rezervă în campus. Mai exact, în camera lui.
Nu pot spune că sunt surprinsă, Angel mereu a fost misterios dar dintre cei trei mereu l-am interpretat ca fiind fiul poznaș.
-Încerci să mă ameninți cu asta? Pe bune?
-Da, pentru că știu că baschetul este printre puținele lucruri de care chiar îți pasă!
    Cred că tocmai a fost atinsă o coardă sensibilă.
    Când l-am văzut jucând pe teren, făcând toate acele mișcări grozave, am știut că Angel este îndrăgostit de baschet. Doar un jucător care trăiește pentru a fi pe teren ar putea fi atât de bun.
-Ai dreptate, dar eu nu îți spun nimic când te prind uitându-te la acea femeie blondă ca la un diamant. Nu joci corect, tată!
    Poftim? Se referă la mama lui, nu? Dar de ce a pomenit-o de parcă nu ar însemna nimic pentru el?
Nu e nimic greșit în ați admira soția și mama copiilor tăi. Sau Angel vorbește de altă femeie?
-Nu discutăm asta acum! Nici să mă ataci nu este corect!
    Da, femeia blondă nu este Elizabeth Lahey. Și pe toți sfinții, sper doar ca acest bărbat să nu își înșele soția iar Angel să știe adevărul! Ar fi o dramă ce ar câștiga premiul Nobel!
-Acum pot să plec? Mi-am cerut scuze directorului și întârzii la antrenamente!
    Va trebui să aștept să plece amândoi primii pentru a putea să părăsesc clădirea facultății. Prefer să evit întrebările tipice "cum mai ești?" și "te descurci cu învățatul?".
În plus, acum am devenit o băgăcioasă obraznică și nu vreau să fiu văzută în acest fel de doi bărbați din familia Lahey.
-Sigur, băiete! Eu și mama ta suntem foarte mândrii de tine, în regulă?
    De când am mâncat la ei acasă în seara în care i-am furat hanoracul lui Vinny, mi-am dat seama că acești trei frați sunt minunea din viețile lor. Îi privesc mereu ca pe niște comori rare. Pentru că ei chiar sunt comoara lor, nu banii pe care aceștia îi au.
-Știu, până la urmă, sunt preferatul vostru!
    Nu știu dacă ce a spus Angel e adevărat. Deși tonul lui spune clar că era doar sarcastic. Un părinte își iubește copii în mod egal indiferent de personalitatea lor.
    Pași, aud pași. Înseamnă că vor coborî scările și vor pleca. Și atunci va veni vremea să mă îndrept și eu spre bibliotecă.
-Eden? Ce mă bucur să te întâlnesc, ce faci aici?
    Nu! De ce nu a coborât spre ieșire și a urcat mai sus? Acum ce ar trebui să spun? Că le-am ascultat conversația și acum cred că este un bărbat josnic care nu merită familia pe care o are?
-Eu..mă duceam la bibliotecă. Ce căutați aici?
   Îmi zâmbește în timp ce urcă scările mai aproape de mine deci nu mă consideră o spioană care a aflat prea multe și va trebui omorâtă.
Eden, cred că te-ai uitat la prea multe filme!
-Am avut treburi de rezolvat iar acum mă duc în biroul directorului. Profit de ocazia de a te vedea pentru a fi sincer cu tine!
    Sau și-a dat seama că i-am ascultat în tot acest timp și urmează să mă amenințe să nu îi spun nimic lui Elizabeth despre femeia blondă?
Eden, din nou, cred că te-ai uitat la prea multe filme!
-Știu că părinții tăi nu mai sunt și nu voi vorbi despre ei, nu vreau să îți deschid rănile. Dar dacă vreodată vei avea nevoie de ajutor, sunt aici să îți fiu sprijin! Tu și mătușa ta faceți parte din familie!
    La asta nu mă așteptam. Și a fost drăguț. Să primești o mână de ajutor de la oameni care nu îți datorează nimic e un sentiment recunoscător.
-Mulțumim pentru aceste cuvinte! Cred că aveam nevoie de ele!
    Îmi mângâie părul în timp ce își ia la revedere și se îndepărtează de mine.
Urăsc când părerea mea despre o persoană se află la mijloc. Cuvintele dulci și femeia blondă mi-au distorsionat credința.