Broken NOT dead

Capitolul 15

   După ce echipele și-au primit aplauzele bine meritate sala a început să se golească părând că suntem evacuați din motive cataclismice.
În drum spre ieșirea din sală cred că am călcat vreo patru oameni care în ciuda scuzelor mele nu s-au putut abține din a mă jigni. Suntem niște oi care merg la grămadă, nici nu vedem pe unde pășim, e normal să existe accidente.
-Vreți să mergem să îi felicităm pe jucători? Cred că vestiarele sunt pe acolo.
    În holul principal al clădirii e un culoar mic care într-adevăr pare drumul spre vestiare și băi.
Nu știu ce vor să facă cei doi, dar eu nu pot pleca de aici până nu îi înapoiez hanoracul lui Vinny.
-Ce să fac? Să îi susțin de la îndepărtare e una, să le spun în față că sunt buni e alta!
    Încep să mă gândesc că s-a petrecut ceva între Hunter și Jill iar în urma acelei întâmplări vrea să îl evite deși nu simte cu adevărat dispreț față de el. Ar fi amuzant să se fi sărutat cu el din greșeală cum am pățit eu cu fratele lui!
Dar acum am o misiune de îndeplinit în care îmi voi călca pe timiditate și principii.
-Eu trebuie să merg la baie, așteptați-mă afară, mă întorc imediat!
    Fug de lângă ei pentru a evita să fiu prinsă din cauza întrebărilor care ar fi urmat și o aud pe Jill strigând după mine. Nu, nu vreau să mă acompaniezi colegă de cameră deoarece voi fi singura care va știi că Vinny mi-a împrumutat hanoracul lui. Acest secret va muri odată cu mine.
    Conform spuselor lui Oliver, vestiarul jucătorilor trebuie să fie după acest culoar. Evident că nu voi da buzna peste acei băieți care vor fi la bustul gol, deși teoretic imaginea nu ar fi una dezgustătoare. Voi aștepta în-afară încercând să mă holbez în telefon până iese Vinny pentru a evita contactul vizual cu ceilalți.
    Sper să nu dureze o veșnicie altfel Jill și Oliver vor intra la bănuieli și când vor merge să verifice baia își vor da seama că am mințit. Apoi voi fi încolțită și amenințată iar secretul meu va fi descoperit.
-Tu ce cauți aici? Ești vreo fană sau care-i treaba?
    Oh, primul băiat care iese din vestiar. Oh, nu e Vinny și cred că tocmai am dat de belele. Oh, nici măcar nu e jucător de la Thunder, băiatul poartă pantalonii celor de la Wizards.
-Aștept pe cineva, nu am venit pentru autografe sau poze!
    Foarte bine, Eden, întoarce-te cu spatele la el și continuă să butonezi telefonul. Îi pot trimite mătușii pozele pe care le-am făcut cu Jill și Oliver, la rugămințile ei, bineînțeles. Pare să aibă nevoie de dovezi că nepoata ei are o viață socială dezvoltată.
-Dacă totuși vrei să facem o poză, nu mă deranjează să te ajut cu asta!
    Aceste echipe de tineri sportivi sunt populare și au influență în lumea sportului dar nu se compară cu echipele internaționale.
Cine se crede acest vrăjitor care nici măcar nu arată bine? Barba aceea e neîngrijită iar ochii lui sunt negrii ca tăciunele.
-De ce aș vrea să fac poză cu echipa pierzătoare?
    Nu, Eden, nu acesta era planul! Trebuia să îl aștepți pe Vinny stând cu ochii în telefon și evitând ceilalți băieți. Nu era în plan enervarea echipei adverse.
Deși planurile mi s-au dat peste cap din prima zi la Northwestern. Nu am fost ignorată de ceilalți și nici nu am devenit o umbră.
-Ești de partea acelor gălbejiți? Pe unul din ei îi aștepți?
    Gălbejiți? Probabil jignirea are legătură cu culoarea echipamentului. Dacă echipamentul lor e mov, ei cum sunt atunci, niște vinete?
    Îmi deschid din nou telefonul văzând că mătușa mi-a răspuns la mesaj. Câte emoticoane cu inimi! N-am văzut niciodată atâta entuziasm într-o conversație digitală.
-Vorbesc cu tine, femeie, ești surdă sau ce?
    Din ce mi-a spus doctorul ultima oară când am făcut analizele, sunt perfect sănătoasă. Actele mele sunt în regulă iar buletinul meu nu are nicio dungă roșie. Dar lui sigur îi lipsesc bucăți din creier care i-au afectat comportamentul.
-Eden? De ce ești în fața vestiarului băieților?
    A apărut! Cel mult așteptat de mine și-a făcut apariția arătând la fel de bine ca de fiecare dată.
    E proaspăt dat cu parfum și tocmai a dat un miros acestui hol. E îmbrăcat cu un tricou roz și toanta de mine nu s-a putut abține să nu zâmbească. Dar băieții care poartă roz merită urcați pe un tron.
-Da, te căutam, voiam să vorbesc cu tine!
    Vinny se apropie de mine și bărbosul agresiv dar deocamdată nu mă privește pe mine. Se uită cu ochi mici la adversarul lui și își trântește geanta de pe umăr pe jos. Vinny furios? Am trăit să o văd și pe asta!
-Ți-am auzit glasul ridicat. Cumva ai țipat la ea?
    În liceu, iubitul meu de atunci, s-a luat la bătaie cu alt tip fiindcă a intrat cu putere în mine și am căzut.
Acea reacție a lui m-a marcat pe atunci și nu vreau să văd aceeași scenă acum. Chiar dacă cei implicați sunt diferiți fiindcă Vinny nu e iubitul meu.
-E iubita ta, Lahey? Credeam că îți plac cele bogate și cu rochii mulate!
-Nu mă cunoști, fraiere, nu vorbi despre mine! Te mai întreb o dată, ți-am auzit vocea fiindcă ai țipat la ea?
-Nu, Vinny, nu a țipat la mine, doar vorbeam! Putem să îl ignorăm, te rog, și să ne concentrăm asupra motivului pentru care am venit?
    Deja a trecut prea mult timp de la terminarea meciului. Probabil sunt căutată de Oliver și Jill prin împrejurimi. Acum trebuie să mă gândesc la o scuză bună pentru când voi da ochii cu ei.
-Ați câștigat astăzi dar data viitoare nu veți mai fi atât de norocoși! Ne mai vedem, Thunder!
    Huh, a fost un idiot de la început dar a cedat primul la final deci are un gram de creier ascuns pe undeva. Acum pot să îi înapoiez hanoracul lui Vinny și să dispar din acest loc.
-Mă bucur să te văd, șoricel blond! Te-am văzut prin mulțime, ne-ai ținut pumnii cu înverșunare!
    Cum naiba m-a ochit din atâția oameni?
Poate că părul meu are șuvițe roșii dar el a fost pe teren, concentrat pe joc. Nici măcar nu l-am văzut uitându-se spre mine. Cred că minte doar pentru a mă simți flatată.
    Îmi dau hanoracul jos fiind motivul venirii mele aici. O să am grijă să nu mai îi fur băiatului lucrurile pentru a fi nevoită să i le dau înapoi.
-Și eu care voiam să îți spun că îți stă bine cu hanoracul meu!
    E vișiniu, de aceea îmi stă bine. De aceea am ales să îl iau pe mine în loc să îl împachetez. Îmi place culoarea și în plus, are parfumul lui pe el.
-Am venit doar să îți înapoiez hanoracul. Felicitări pentru victorie, ai fost incredibil pe teren!
    Îi întind mâna pentru a da noroc, fiind un gest specific al nostru, mână acceptată înseamnă că îmi mulțumește, mâna neacceptată înseamnă că nu îi pasă de felicitările mele.
    Se uită la mâna mea întinsă de parcă ar fi contagioasă sau ar avea noroi pe ea.
Iisuse, o să fiu zăpăcită de Jill și Oliver încât o să vreau să mă mut din oraș!
-Știi ceva, Eden, păstrează-l, pe tine te prinde mai bine!
    Îmi așează hanoracul pe cap, acoperind ochii și făcând totul negru iar acum părul meu probabil s-a ciufulit în toate părțile.
-Mulțumesc pentru susținere, ne mai vedem, vecino!
    Prima oară, mi-a sărutat buzele. A doua oară, mi-a sărutat mâna. Iar acum, mi-a sărutat obrazul.
    Iar după aceea a dispărut de parcă întârziase în prima zi de muncă.
    Eden Bennett, ești blestemată să primești cât mai multe dureri de cap în această suferință în care te scalzi.