Broken NOT dead

Capitolul 10

Gâtul îmi e atât de uscat că nici măcar nu pot deschide gura. E întuneric în cameră iar ceasul de pe noptieră arată ora patru dimineața.
Țin minte că mi-am pus înainte de culcare un pahar de apă lângă pat dar nu reușesc să îl găsesc.
Coșmar nenorocit, am crezut că pastilele recomandate de doctor își fac efectul!
Mă ajut de lumina telefonului pentru a vedea pe unde pășesc. Jill doarme profund și nu vreau să o trezesc. Sper că nu a uitat să bage o sticlă de apă la frigider.
Nu, e aici, rece și cel mai bun medicament pentru gâtul meu!
Îmi șterg fruntea transpirată cu bluza de pijama iar palmele pe care mi le dau în cap nu fac ca amintirea coșmarului să se evapore.
Am nevoie de o plimbare. Ce mă poate ajuta în acest moment e să iau puțin aer pentru a calma sperietura pe care am tras-o.
L-am visat pe criminal. Avea aceeași mască pe față dar l-am recunoscut după ochii lui, unul verde iar celălalt albastru. Știu că sunt câțiva oameni în lume care au irisul diferit.
Doar că de data asta criminalul s-a gândit să îmi fure singurul lucru rămas. Și să o trimită pe mătușa Caroline acolo unde sunt părinții mei. Și m-am trezit în clipa în care aceasta s-a prăbușit la pământ.
Când am ajuns pe etajul băieților? E absurd că nu putem părăsi clădirea după miezul nopții, de parcă nu suntem adulți care au control asupra lor. Iar Bobby nu a fost mituit de mine cum alți colegi l-au cumpărat și nici nu sunt vreun jucător de la Thunder.
-Domnișoară, te-ai rătăcit cumva?
Mă opresc auzind vocea unui bărbat în spatele meu și strâng sticla de apă în mână aproape de sufocare. Mă bucur că acest obiect nu are viață sau sentimente.
Mă întorc temătoare la cel care m-a prins în fragrant și sper doar să nu fie vreun coleg din ultimul an. Sigur ar face glume pe seama mea și fiind epuizată psihic sigur i-aș întoarce fiecare replică.
-Eu..nu puteam să dorm! Aveam nevoie de o plimbare.
Fiind întuneric pe hol, având lumină doar de la felinarele de afară, nu i-am văzut chipul bărbatului abia când s-a apropiat mai mult.
Profesorul Julian Bryant e ultima persoană pe care mă așteptam să o văd aici. Profesorii au voie să umble liberi prin zona camerelor noastre?
-Ești studenta mea din primul an, nu? Eden Bennett era numele tău?
De unde știe care este numele meu? Când ne-am prezentat fiecare, eram în număr foarte mare, n-ar fi putut să ne rețină pe toți.
E nepoliticos din partea unui profesor să se plimbe printre studenți în pantaloni de trening și mai ales noaptea.
-Da, domnule! Dacă nu este nicio problemă, aș vrea să mă duc înapoi în camera mea!
Chiar voiam să îmi iau tălpășița de aici și să uit această seară care din rea a devenit un dezastru, dar mi-a ordonat răspicat să stau. Micșorează și mai mult distanța dintre noi, acum piepturile noastre aproape atingându-se.
-Ai spus că aveai nevoie de o plimbare? Cumva te-ai rătăcit între timp prin camera unui băiat?
Poftim? Asta crede profesorul Bryant? Mă lupt de câteva luni cu somnul iar el crede că este o minciună ieftină.
Mă jignește, spunând că scopul meu aici este de a lăsa un băiat să intre în pantalonii mei.
-Vă înșelați, profesore, nu am venit în vizită. Doar mă plimbam și atât!
De ce își mișcă mâna spre mine?
Acest profesor intimidează intenționat studentele și se joacă cu mintea lor. E a doua oară când face asta cu mine. Cred că zvonurile auzite de Oliver erau adevărul crunt.
Îmi ia sticla de apă din mână, o desface, și ia câteva înghițituri. E un nesimțit de clasă superioară și îmi dau seama că trebuie să fug neapărat de aici!
-Mulțumesc pentru apă, chiar îmi era sete!
Mi-o oferă înapoi de parcă i-am dat voie să bea din sticla mea și o refuz politicos din cap. Nu știu ce face cu gura aia diabolică și nu vreau să iau vreo boală.
-Domnișoară Bennett, nu e o ilegalitate să îți satisfaci pofta trupească. Nu trebuie să te eschivezi în fața mea! De fapt, sunt unul dintre profesorii care își dorește să își ajute studenții în acest fel.
Degetul lui arătător îmi mângâie brațul gol și înțeleg în sfârșit care e treaba cu acest pervers. Sunt noua lui țintă.
Atingerea lui mi-a întors stomacul pe dos. Nu voi mai sta în preajma lui nici măcar o secundă în plus!
-Așa e, domnule Bryant, nu este o ilegalitate, dar să vă atingeți studentele în acest fel din păcate este!
Și o zbughesc spre scări știind că voi respira ușurată doar când o să ajung în camera mea și voi închide ușa cu cheia.
Jill pare să doarmă în continuare abia zărind-o fiind întuneric în cameră.
Mă las pe covor respirând ca o nebună. Ce o să mă fac cu acest profesor pe urmele mele?