Capitolul 57

813 36 0
                                    

Este prima dimineață în Chicago în care mă trezesc fără un nod în gât și cu zâmbetul pe buze. E prima dimineață în care mi-am spus mie însumi în oglindă că viața nu e atât de dură. Vinny a reușit să scoată la suprafață adevărata mea personalitate.
Cred că o să mă răsfăț la micul dejun cu o porție de clătite sărate amestecate cu șuncă și un fresh de mere. În restul zilei îmi voi face bagajele pentru a mă întoarce în campus.
    Profesorul Bryant a fost prins iar eu mă simt din nou puternică. Îmi e dor să împart camera cu Jill Palmer!
-Bună dimineața, scumpo!
Când cobor scările și ajung în livingul mare al casei sunt întâmpinată de mătușa Caroline care este acompaniată de vecinul ei, Peter Lahey. E devreme pentru a veni să îi facă ochi dulci mătușii, bărbatul acesta nu are somn?
-Bună dimineața, mătușă! Mă bucur să te revăd, Peter!
Mă bucur că am ales pijamalele de mătase roz fiindcă îmi acoperă trupul și nu am intenția de a mă ascunde după un perete. Mă bucur că aceste pijamale nu au vreun desen stupid imprimat. Aș fi părut o imatură în fața viitorului meu socru.
-Ia loc, draga mea, Peter se află aici pentru a vorbi cu tine!
În timp ce mă apropii de locul liber de lângă mătușa mă gândesc la informațiile ce pot fi spuse de acesta.
    Nu cred că mi-ar oferi acum șansa de a pune câte întrebări vreau cum mi-a promis, cel puțin nu în fața femeii de care este îndrăgostit!
-Ți-am promis că te voi ajuta cu prinderea criminalului. Oficial poliția din Chicago îl caută în tot orașul cât timp e nevoie. Îl vom prinde pe nenorocit!
Oh, aproape uitasem de acel coșmar care nu îmi dă pace. N-am fost încrezătoare când Peter mi-a oferit ajutorul lui. Nu știu ce reacție o să am când o să îl văd pe bărbat în spatele gratiilor.
-Dar..poliția a vrut să închidă cazul. Nu am avut nicio speranță că părinților mei li se va face dreptate.
Dreptate pentru mine înseamnă să plătești legal pentru ceea ce ai făcut greșit. Nu sunt de acord cu răzbunarea.
    Probabil de aceea am ales să devin cea mai bună avocată din lume. Să lupt pentru dreptate în modul corect.
-Aici suntem în Chicago, Eden! Nu vreau să mă laud, dar am resursele necesare ca să îi fac pe acei bărbați în uniformă să își facă treaba cum trebuie!
Iar eu nu voi întreba care sunt acele resurse. Cred că este mult mai bine să nu știu ce învârteli a făcut.
    Dar dacă nu îl găsesc? Nu pot să sper din nou la dreptate și să fiu dezamăgită iar. Ar fi prea mare durerea.
-Scumpo, regret că nu te-am crezut! Ar fi trebuit să te ajut! Ar fi trebuit să fiu eu cea care să rezolve problema!
Mătușa se aruncă în brațele mele dar ce nu știe ea este că am uitat de ziua în care mi-a spus că mintea mi-ar putea juca feste. Cum să o învinovățesc când și eu m-am îndoit de propria credibilitate?
-Încă ceva, blondino, s-a întâmplat un miracol și i-am aflat identitatea criminalului. Acum poliției le va fi mult mai ușor să îl caute având un nume și un portret. Numele celui care ți-a omorât părinții este Dustin Wood!
Dustin Wood. Acest nume va fi cel pe care nu îl voi uita nici când pielea o să îmi îmbătrânească și părul meu o să fie alb.
    În seara aceea blestemată nu știam nici măcar dacă este un tânăr sau un bărbat dar acum îi știu întreaga identitate.
    Dustin Wood, sper să putrezești și să nu te plângă nimeni când îți vei ispăși pedeapsa!
-Peter, ceea ce faci pentru noi este mai important decât orice! Îți vom fi recunoscătoare toată viața!
Privind ochii mătușii mele plini de recunoștință, Peter o ia de mână spunându-i că ne vrea doar binele.
    Se poate observa cu ochiul liber că este topit după femeia blondă cu ochi căprui. Dar va suferi în tăcere pentru că vis-a-vis de casa noastră se află trei băieți și o femeie care îi aparțin. Și pe care nu vrea să îi piardă deși nu a spus niciodată asta.
-Mătușa are dreptate, îți vom răsplăti ajutorul la un moment dat! O să fiu sinceră, părinții mei cred că sunt fericiți că v-au avut ca prieten pe lumea asta!
Se ridică de pe canapea și fiindcă s-a mișcat prea repede, n-am putut să mă conving dacă acesta a început să plângă sau nu. Dar i-am văzut ochii începând să devină roșii.
    M-a astupat la pieptul lui strângând nici tare dar nici încet. Din nou el mă face să îmi aduc aminte de tata.
-Dumnezeu m-a binecuvântat cu trei băieți minunați, dar dacă aș fi avut o fiică, sper că ar fi semănat cu tine!
Dumnezeule, ce declarație! Asta înseamnă că nu va avea nimic împotriva relației mele cu Vinny.
    Nu știm dacă această pasiune a noastră se va stinge cândva, nu știu dacă ne vom da seama că aparținem altcuiva, dar vom încerca amândoi să ne împărtășim iubirea pe care deocamdată o simțim.

Broken NOT deadUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum