Broken NOT dead

Capitolul 56

    Nu știu câte minute au trecut de când suntem închiși aici dar conversația mătușii se lungește mai mult decât ar fi trebuit. Mi s-au uscat buzele și nu mai rezist în această căldură.
    Vinny cred că a adormit fiindcă nu și-a mai deschis ochii dar după șiroaiele de transpirație îmi dau seama că îi este la fel de cald ca mine.
Eu mă învârt în cerc în micul spațiu datorită furnicăturilor din corp. Trebuie să ies de aici neapărat!
-De ce trebuia să fi atât de slabă? De ce nu te-am putut întâlni când viața ta era perfectă?
    Deși a vorbit nu s-a mișcat deloc iar ochii sunt în continuare închiși. Nu știm când mătușa se va întoarce sau când Angel o să înceteze cu gluma deci nu avem nimic mai bun de făcut decât să vorbim.
-Mai știi ce mi-ai spus în seara în care ți-ai cerut scuze pentru sărut? Nu sunt cea mai puternică femeie pe care o cunoști, Vinny, și nu am fost niciodată!
    Fiindcă nu mă poate vedea mă apropii de el și mă așez în șezut în fața lui. Mă lupt cu dorința de a-l atinge dar nu o pot lăsa să câștige.
Conversația mă ajută, nu mă mai gândesc la situația fără aer în care ne aflăm.
-Regret că ți-am oferit scuzele mele! Am făcut-o fiindcă nu știam ce simți tu dar eu nu regret nimic, acel sărut a fost unul dintre cele mai magice lucruri pe care le-am trăit.
    Nu este nicio diferență între Vinny influențat de alcool și Vinny cel real. Amândoi au atracție față de mine și amândoi s-au îndrăgostit de mine.
Pe cine încerc să păcălesc? A fost întotdeauna singurul om care m-a făcut să uit de singurătatea și durerea mea.
-William și Iris Bennett au fost nucleul lumii mele și când ei au plecat acea lume s-a rupt în două. Frica de a nu putea ajunge la același nivel de fericire m-a oprit din a face pași mari spre vindecare.
    Deși încă nu mă privește în ochi faptul că își mișcă maxilarul nervos arată faptul că mă ascultă. Dacă ar deschide ochii m-ar vedea lângă el și ar sări să mă sărute.
-Acum tu ești cea care se scuză? Nu trebuie să te îngrijorezi, te voi uita și vom rămâne doar vecini.
    De parcă i-ar fi atât de ușor să mă uite când ne leagă atât de multe momente. Când mă vede aproape zilnic prin campus și în cartier.
    Adevărul este că nu vreau să mă uite și că nu vreau să îl uit!
-Recunosc, Vinny, am vrut să rămân distrusă. Credeam că amintirea părinților mei va rămâne vie doar dacă plâng după ei.
    Își strânge pumnii care stau pe podeaua de lemn și cred că eu sunt roșie la față de la această căldură.
Am auzit pași pe gazon, probabil acel nemernic cu nume de înger se distrează pe seama noastră. O să aibă de-a face cu mine când voi ieși de aici!
-De ce naiba vorbești la trecut? De parcă închiderea aici te-a trezit la realitate?
    Își mișcă poziția, ridicându-se mai mult în șezut iar acum suntem la același nivel iar picioarele mele stau între ale lui. Îmi trec mâna peste abdomenul lui și atunci deschide ochii fiind într-o confuzie mare.
-Și dacă am ieșit la suprafață? Dacă îți spun că vreau să fiu cu tine și să te las să mă duci în al nouălea cer?
    Observ cum acesta înghite în sec și mă analizează de parcă m-aș fi lovit la cap și sufăr o contuzie.
Din contră, nu am fost mai sigură pe ceea ce spun niciodată de când m-am mutat în Chicago.
-Eden, mi-ai spus tare și răspicat să te las în pace! În ultima noastră conversație ți-am văzut disprețul. Dintr-odată recunoști că mă iubești?
-Știi de ce am îndepărtat oamenii de mine? Nu eram sigură că ei ar fi putut să facă față momentelor mele de slăbiciune și de tristețe. Dar tu vei face față, și nu doar atât, vei contribui la vindecarea mea.
    Mâna mea care s-a odihnit pe pieptul lui în tot acest timp coboară spre a lui și fără să îi cer permisiunea îl iau de mână. Mă apropii și mai mult de el fiind acum lipiți unul de celălalt.
-Nu trebuia să îți ceri scuze pentru sărut. Pentru niciunul din ele. Pe toate le-am memorat în suflet și le-am dorit cu intensitate maximă.
    A fost nevoie să fim amândoi închiși în același loc ca să îmi mărturisesc sentimentele. Să îmi dau seama că părinții mei nu mai sunt printre noi dar eu trăiesc în continuare.
Și nu va mai trece nici măcar o zi lăsând acele furtuni înfricoșătoare să mă devoreze. Vreau să fiu eu cea care să devoreze întunericul.
    Ne unim buzele încet evitând să ne folosim limbile simțind cum inima se umple treptat cu speranță. Voi fi bine! Aici, în Chicago, mă voi recupera treptat.
    Când voiam să cobor săruturile pe gâtul și pieptul lui Vinny dezgolit, ușa se deschide brusc, acesta căzând pe spate iar eu peste el.
O adiere de vânt îmi pătrunde prin plămâni și am început să strâng iarba în mână fiind bucuroasă să o văd. Vinny a bufnit în râs și fiindcă nu m-am putut abține, i-am copiat gestul.
-Copii, ce faceți aici? Cum ați ajuns să fiți blocați înăuntru?
    Mătușa mușcă dintr-o căpșună și acum înțeleg de ce a durat atât să revină la muncă, s-a răsfățat cu câteva fructe. Dar nici urmă de Angel, a dispărut înainte să fie pedepsit?
    Vinny mă ridică prima de pe el ca mai apoi să se ridice și el scuturându-și pantalonii de pământ. Mi-a fost dor să îl văd zâmbind atât de larg.
-Doamnă Bennett, l-ați văzut din întâmplare pe fratele meu răzvrătit?
-Te referi la Angel? Am stat de vorbă până acum dar s-a grăbit să se ducă acasă. S-a întâmplat ceva?
    Cât de viclean poate fi acel băiat, ne-a manevrat pe toți după bunul plac, nu are stofă de arhitect sau baschetbalist!
-Nimic de care să vă faceți griji! Antrenorul lui de jiu-jitsu m-a rugat să îi transmit un mesaj. Ne vedem mai târziu, trebuie să plec!
    Vinny îmi transmite un sărut prin aer pe care îl înapoiez și încep să râd malefic înțelegând minciuna celui pe care îl iubesc.
-N-am știut că Angel practică jiu-jitsu. Întotdeauna a fost imprevizibil acel băiat!
    Nu practică. Când va da nas în nas cu fratele lui mai mare o să facă în schimb cunoștință cu câteva mișcări. Sunt sigură că Vinny o să ne răzbune.
    Dacă mă gândesc mai bine, dacă nu am fi petrecut atâta timp împreună, am fi continuat să ne evităm și să ne purtăm rece unul cu celălalt.
Gluma lui Angel ne-a ajutat să ne acceptăm în sfârșit sentimentele.