Broken NOT dead

Capitolul 18

    Se apropie ziua de joi în care voi umple oceane și mări. Voi merge cu mătușa Caroline la mormântul părinților mei și nu sunt pregătită să vorbesc unor pietre funerare. Să mă uit la acea groapă în care se află trupurile lor veștejite.
    Joi ar fi fost ziua mamei, zi în care ar fi sărbătorit îmbătrânirea ei încă un an. Și deși era departe de bătrânețe, nu o voi vedea pe Iris Bennett cu păr alb și nici cu riduri vreodată.
-Dumnezeule, greu ești de găsit, blondino!
    M-am ascuns într-un colț al campusului în care se află singura bancă la umbră sperând să nu fiu observată. Voiam să port o consultație psihologică cu mine însumi. Din păcate am fost observată, și nu doar atât, se pare că eram căutată.
    Ce treabă ar avea Hunter Lahey cu mine? Nu avem nimic de împărțit.
-Păi, aici sunt, vie și teafără!
    Primul gând care mi-a trecut prin minte a fost că îmi va pune o întrebare iar după aceea mă va lăsa în pace. S-a așezat lângă mine pe bancă având o față de cățeluș drăguț ceea ce înseamnă că are nevoie de ajutorul meu.
-Te-am căutat în tot campusul, ești singura persoană care poate face asta pentru mine!
    Față de geamănul lui, cu Hunter am vorbit puțin mai mult, dar fiind atât de popular cred că are mulți prieteni. Nu înțeleg de ce tocmai eu sunt singura care îi poate face o favoare.
-Nu înțeleg cu ce te-aș putea ajuta tocmai eu!
    În interiorul meu știu că niciunul din frații Lahey nu sunt băieți răi, ba chiar anulează orice aparență despre baschetbaliști, dar toți trei au un gram de încredere în ei devastator și nu se abțin din nimic.
    Altfel nu îmi explic de ce mi-a luat mâinile în ale sale atât de ușor de parcă mâinile noastre se contopesc zilnic.
-Ești singura din întregul Northwestern care i-a cucerit inima lui Jill! În plus, ești colega ei de cameră. Vreau să mă ajuți să pregătim un plan prin care să o facem pe prințesă să se întâlnească cu mine.
    Cântărește propunerea lui în cap, Eden!
    Ești singura cunoștință a lui Jill, e nevoie de un plan, Hunter va fi cel care va sta la finalul drumului.
Nu, ce își dorește el ar însemna moartea amândurora. Dacă Jill s-ar prinde ne-ar spânzura cu zâmbetul pe buze cu cureaua ei Versace.
-Nu ar fi mai simplu să o inviți undeva? Sau să îi spui direct că vrei să vorbiți?
    Îmi strânge mâinile care încă nu le-au părăsit pe ale mele și dacă ne-ar vedea cineva din exterior, ar crede că suntem împreună și ne ținem de mână ca un cuplu normal. Din fericire campusul e foarte gol astăzi, nu vezi niciun student prin trecere.
-Dacă era atât de simplu nu aveam nevoie de ajutorul tău. Jill refuză să stea în preajma mea, am crezut că ai observat asta!
    Am observat. Dar nu m-am gândit că e atât de serioasă fata aceea. Pe bune acum, băiatul se roagă insistent de ea, cinci minute nu o vor omorî!
-Ce i-ai făcut, Hunter? Vă tachinați când vă vedeți dar păreți familiari unul cu celălalt.
-Păi, i-am mărturisit acum câteva luni că nu o consider doar o prietenă! Totul a început cu o prietenie din primul an dar pentru mine s-a transformat în ceva mai mult. Următoarea zi, Jill a început să se poarte ciudat și să fie răutăcioasă.
    Dumnezeule, deci aveam dreptate! Chiar e o poveste de iubire între cei doi. Dar cumva m-am înșelat, Jill nu este îndrăgostită de Hunter.
    Nu, faptele ei spun altceva, e îndrăgostită dar dintr-un motiv întemeiat nu vrea să recunoască asta.
-Hunter, Jill te place, nu înțeleg de ce joacă rolul de inabordabilă furioasă cu tine!
    În sfârșit mi-a dat drumul la mâini și a încetat să se uite la mine ca la o luminiță de la capătul unui tunel. Nu vreau să îl rănesc pe Hunter dar nu voi fi complice la ceva atât de prostesc.
-Habar n-am ce simte, Eden, vreau doar să nu o pierd. Chiar dacă nu poate să fie cu mine, am nevoie de ea ca prietenă măcar. Mi-am pierdut mințile din cauza ei!
    În liceu eram copleșită de fiecare clipă pe care o petreceam cu iubitul meu de atunci. El a fost cauza celor mai multe zâmbete. Adolescenta din mine a simțit fluturi în stomac și eram dependentă de îmbrățișările lui.
Dar acel băiat nu m-a iubit niciodată cum Hunter o iubește pe Jill. El nu și-a pierdut mințile din cauza mea.
-Deci ai vreun plan prin care o putem păcăli pe Palmer?
    Da! Planul meu presupune rezolvarea problemelor față în față. Planul meu presupune să găsească singur rezolvare. Am reușit să stau departe de Jill până acum, nu voi face planuri copilărești cu unul din frații Lahey.
-Iartă-mă, Hunter, dar nu te pot ajuta cu ce vrei. Nu ai găsit persoana potrivită!
    Probabil că era foarte sigur că o să spun da și o să ne amuzăm împreună în conceperea planului fiindcă nedumerirea de pe chipul lui se poate vedea de la îndepărtare.
-Ești cea mai potrivită persoană, Eden! Ești prietena ei, în tine are încredere!
-Îmi pare rău, Hunter, dar eu și Jill nu suntem prietene! Ai fost informat greșit!
    De ce cei din jur spun că noi două suntem prietene? Doar pentru că împărțim aceeași cameră nu înseamnă că ne spunem și secretele. Jill nu este ca mine și fiind atât de diferite o prietenie între noi nu ar fi durabilă.
    Hunter mă ia prin surprindere ridicându-se de pe bancă puțin încordat. Până și pumnii săi sunt încleștați și par gata să lovească pe cineva. Eu sunt cea care l-a scos din sărite?
-Blondino, nu știu care naiba e problema ta, dar ești clar instabilă emoțional!
    Auch! Nu este o noutate, am multe probleme iar doctorul deja a vorbit cu mine despre instabilitatea mea emoțională, dar tot doare profund când un necunoscut îți spune asta în față.
Ești pe lista persoanelor pe care le voi ignora pentru tot restul vieții, Hunter Lahey!