Broken NOT dead

Capitolul 27

În ultima zi înainte de weekend mătușa s-a gândit că e momentul perfect să răcească deoarece nepoata ei va putea veni să aibă grijă de ea și să o răsfețe.
Este a doua oară când chiulesc și motivul a fost același, a verifica cum se simte Caroline Bennett.
Mi-a deschis ușa și am rămas șocată cât de roșii erau obrajii ei. Parcă voiau să se ia la întrecere cu cămașa mea de aceeași culoare.
    Bineînțeles că avea febră și nu i-a trecut prin cap să folosească niște comprese ude cu apă rece. Cu ajutorul meu a revenit la o temperatură a corpului potrivită iar acum o hrănesc.
I-am comandat o supă deoarece talentul meu la gătit este groaznic și mă bucur să văd că poate mânca.
Cum a reușit să răcească atât de rău? A rămas fără voce, tușește iar durerile de cap nu îi dau pace. Dacă sănătatea ei nu se îmbunătățește până mâine o voi duce la spital chiar de va fi nevoie să o anesteziez.
-Scumpo, cred că am auzit un bătut în ușă, deschizi tu?
Cuvintele acestea au fost mai mult o șoaptă dar nu îi spun că i s-a părut fiindcă am început să mă gândesc de unde pot face rost de anestezie și cred că nu am auzit că e cineva la ușă.
Îmi pare rău, nu putem primi musafiri, casa este contaminată!
Deschid începând să mă rog să termine de mâncat supa până mă întorc fiindcă avem multe alte lucruri de făcut. Baie, tratament, somn. Toate astea în această ordine.
-Salutare, fată de la drept! M-am gândit că te găsesc aici!
Vincent Lahey probabil are același radar ca cel al lui Jill care îl anunță când sunt prin apropiere. Oare de unde au făcut rost de el? Din fericire, Oliver nu are acest radar!
-Unde aș fi putut să fiu dacă mătușa mea are febră și nu se poate mișca?
-Ce nepoată minunată ești! Uite, aceste medicamente sunt pentru ea! Mama a auzit ce a pățit și s-a gândit să o ajute cumva.
Medicamentele aduse de Vinny sunt diferite de cele cumpărate de mine, ar putea să aibă efect mai mare. Dacă vom alunga răceala rapid, va trebui să ne mulțumească amândurora.
-Vor fi ajutătoare, spune-i că îi mulțumesc! Acum mă voi întoarce la ea, mi-a făcut plăcere să te văd!
-Stai, așteaptă!
Am vrut să închid ușa în urma musafirului nostru dar o oprește cu mâna respirând ușurată că nu i-am prins degetele. Dacă l-aș fi rănit, m-aș fi îngropat de una singură de rușine.
-Înăuntru este un ceai medicinal, te pot ajuta să îl prepari, vreau să ajut și eu!
A ajutat deja bătând drumul până aici deși practic doar a traversat o stradă. Dar am nevoie de concentrare pentru a fi un medic necalificat bun iar el provoacă valuri în corpul și mintea mea. Valuri la care salvamarul ar ridica steagul roșu.
-Cum vrei, dar dacă răcești, să nu dai vina pe mine!
Intră fără să mai spună ceva și își ridică mânecile gata de treabă. Nu îl pot lăsa singur în bucătărie, e nepoliticos, și s-ar pierde prin toate sertarele.
-Voi încălzi eu apa, tu amestecă plantele dacă tot ești expertul!
Ce a fost acel "muhahaha" perfid? Vrea să îmi vindece ruda de sânge sau să o scurgă de viață?
Fii cu ochii pe el, Eden, joacă periculos acest băiat!
-Am o întrebare, dacă te-aș invita să mâncăm la un restaurant împreună, ai accepta?
-Depinde de restaurant și depinde de motivul invitației.
Dacă aș fi doar eu cu el aș refuza pentru a nu leșina cât timp ne-ar despărți doar o masă și ar trebui să răspund la toate întrebările lui.
    Nu înțeleg de ce vreau să fug de Vinny sau de ce sunt pierdută în preajma lui dar mi-e frică de răspuns și nu vreau să îl aflu.
-Restaurantul îl poți alege tu iar motivul nu este unul întemeiat. Vreau doar să petrecem mai mult timp împreună!
Voiam să scot cana în care vom pune plantele pentru fuzionarea ceaiului dar opt cuvinte care lovesc inimi m-au dezarmat. Nici asta nu înțeleg de ce.
Pare că ne înțelegem și sărutul acela ne leagă în moduri ce nu pot fi explicate dar tot nu pricep de ce e atât de atent la mine.
-De ce, Vinny? De ce tocmai pe vecina ta tristă dorești să o vezi?
Fiindcă cuvintele nu sunt egale cu faptele, m-am întors pentru a primi răspunsul lui privindu-l în ochi. Dar atenția mea care nu mai există când el e prin jur mă împinge spre o greșeală fatală.
El s-a apropiat de mine fără să avertizeze iar apa caldă a ajuns pe tricoul lui alb. A început să țopăie prin bucătărie din cauza fierbințelii.
Speriată și vinovată, acționez ca o fată a căror neuroni s-au pierdut. Iau apă din frigider și o torn pe el pentru a-l răcori.
Un băiat nu ar trebui să poarte niciodată tricou alb. O neatentă ca mine îl poate uda iar apoi abdomenul său bine definit va fi la vedere. Iar greul tot pentru fată va fi salivând ca o nimfomană.
De ce arată atât de bine? Eden, nu te mai uita la pătrățelele lui!
-Dacă voiai să îmi spui că am nevoie de un duș, puteai să folosești cuvintele, șoricel blond!
Părul lui Vinny este ud, pe jos este ud, până și eu sunt udă, la figurat.
Și totuși nu mă pot abține să nu izbucnesc în hohote de râs. Reacția lui e prea amuzantă iar țopăitul de cangur a umplut paharul.
-Deci pentru ați vedea zâmbetul e nevoie să intru în belele. Fir-ar, voi face și asta dacă trebuie!
E atât de anormală relația noastră. Ne privim cuceritor uneori, ca în acest moment, ne simțim atrași unul de celălalt, mi-a sărutat trei părți ale corpului până acum iar eu îl evit în unele momente.
Ce suntem noi de fapt? Ce vrem unul de la celălalt?
-Ești de treabă, mă simt relaxat când sunt cu tine și ești diferită de fetele pe care le-am întâlnit până acum.
De unde a venit asta? Ar trebui să îi aduc un prosop și un tricou de la mătușa altfel chiar va răci și va veni rândul meu să apar la ușa lui cu medicamente.
"De treabă și diferită". Mă pot obișnui să primesc complimente de la Vincent Lahey!
-Motivul pentru care vreau să iau cina tocmai cu tine!
Oh, mi-a răspuns la întrebare. Am și uitat că i-am pus o întrebare. La naiba, pentru câteva minute am și uitat că viața e dură ca naiba și că sunt o orfană în reabilitare.
Nu e bine! Ce îmi face Vinny nu e deloc bine!