Broken NOT dead

Capitolul 32

    De când Angel m-a invitat la ziua lui Vinny, mă rog, de când m-a obligat să vin la petrecere, gândul meu a stat numai la cadou. Nu am fost inspirată în alegerea cadourilor perfecte nici măcar o dată în viață.
I-am luat mamei de fiecare dată lumânări parfumate și cărți iar ea se prefăcea încântată doar pentru că eram fiica ei. Fostului meu iubit i-am oferit un tricou cu serialul Răzbunătorii iar el mi-a spus că nu s-a uitat la niciun film din seria Marvel.
    Dar de data aceasta am luat cu mine două ajutoare care își aruncă ochii prin magazine de parcă caută comori ascunse.
Până acum Oliver a văzut o pereche de adidași ediție nouă pe care i-a nominalizat cadoul perfect dar probabil a spus asta din punctul lui de vedere. Ochii lui străluceau mai puternic decât diamantele!
-Cât de sexy e acea rochie! Vreau să o probez!
    Jill în schimb a venit cu mine pentru a își umple garderoba deoarece se pierde printre hainele de femei iar printre cele de bărbați nici măcar nu pășește.
    Dacă nu va apărea ideea cadoului pentru Vinny, cu riscul de a deveni Angel dușmanul meu, voi lipsi de la petrecere.
-De ce nu îi iei o minge de baschet? Un baschetbalist iubește mingile de baschet, nu?
-Oliver, probabil are un garaj plin de mingii de baschet. Chiar crezi că ar avea nevoie de încă una în plus?
   Jill își ridică tipicul ei deget arătător în sus în timp ce îmi imaginez ca de fiecare dată că îi mai lipsește un bec aprins deasupra capului semnalând venirea unei idei.
-Dar dacă nu ar fi o minge de baschet obișnuită?
    Mingile de baschet sunt și neobișnuite? Merg, vorbesc sau zboară? Nu cred, nici măcar în China nu s-a inventat așa ceva!
-Dacă ar fi un trofeu în forma unei mingi de baschet pe care poți scrie "Cel mai bun jucător"?
    La început, nu am avut deloc încredere în ideea ei, dar acum când a ajuns la final, această idee pare foarte bună.
Când Vinny va deschide cadoul îmi imaginez cum va rămâne surprins și mă va îmbrățișa vrând să nu mai îmi dea drumul vreodată.
Nu, fără ultima parte, Eden, exagerezi!
-Știi ceva, draga mea? Îmi place, să mergem să personalizăm un trofeu!
    Entuziasm e tot ce citești în energia noastră dar acest entuziasm a făcut-o pe Jill să se ciocnească de cineva a cărui telefon a făcut cunoștință cu podeaua.
-Vai, îmi pare rău, sper că telefonul e întreg!
    Ah, fir-ar, de ce ea din toate persoanele este cea care s-a împiedicat de Jill? Gracie se uită la noi cu gura căscată și nu îndrăznește să își ia înapoi telefonul din mâna lui Jill.
-Tocmai voi din toți oamenii sunteți atât de aiuriți? Dacă spărgeai telefonul, știi că e ultimul model?
-Nu fi penibilă, dacă din vina mea pățea ceva, îți luam altul, banii nu erau o problemă, Mitchell!
    Am avut această impresie de la cantină, din ziua în care regina gheții a fost întâlnită de mine, dar cred că Jill cu ea se cunosc destul de bine. Iar Oliver care tot murmură în dreapta mea probabil îmi dă dreptate.
-Serios? Atunci unde îți sunt hainele alea scumpe?
-Ai pierderi de memorie? Ai venit acasă la mine, chiar crezi că sunt săracă?
    Eu nu am pășit niciodată în casa prietenei mele și totuși această blondă acră cunoaște casa în care ea locuiește.
Am nevoie de câteva explicații deoarece capul a început să mă doară la această mărturisire.
-Jill, nu te-ai întrebat niciodată de ce nu mai suntem prietene? Nu ești de nivelul nostru, păpușă!
    AU FOST PRIETENE! Dar Jill e atât de drăguță și atât de bună, nu putea fi prietenă cu personajul negativ!
Totuși, Jill chiar nu este de nivelul lor, din păcate ele șterg podeaua.
-Ai nevoie de medicamente, vrăjitoare de plastic, eu sunt cea care a plecat când mi-am dat seama ce josnice sunteți!
    Să nu îndrăznești să râzi, Eden, nu râde pentru a le atrage atenția asupra ta!
Cum aș putea să nu râd când Oliver a ajuns să se tăvălească pe jos spunând că Jill e grozavă. Voi râde cât de tare pot, până la urmă prietena noastră aruncă cu replici picante.
    A împins-o pe Jill și pare foarte furioasă pentru ce i-a zis iar prietenele ei sunt pregătite de atac. Vom fi date afară din mall dacă ne batem, nu am apucat să cumpăr cadoul. Dar dacă prietenele ei sar pe Jill va trebui să o ajut. Nu e matur din partea unor viitoare avocate să ne smulgem părul din cap.
    Jill i-a smuls pungile cu haine scumpe din mână și nu pot să cred că a făcut asta! Tocmai a aruncat o sumă imensă de la ultimul etaj, zburând cu haine peste tot. Cred că regina gheții se va topi de furie acum.
-Vei plăti, Jill, nu o să te las în pace doar pentru că am fost cândva prietene!
    În timp ce vorbesc ambele se țin de gulerul bluzelor iar noi restul le privim ca la un spectacol. Au conturi nerezolvate, merită să își rezolve problemele.
-Uiți că mușc, Mitchell, ignoră-mă când mă vezi ca să nu plângi ca o fetiță!
    Jill cedează prima, trecând pe lângă ea, dar a avut grijă să o lovească cu umărul, Gracie făcând câțiva pași în spate. Pe lângă asta, i-a trântit telefonul, cioburi ieșind din el.
De data aceasta am scăpat de sarcasmul ei fiind concentrată pe Jill. Jill care va trebui să facă yoga pentru a se calma de azi înainte și care va trebui să îi cumpere lui Gracie un telefon nou.
-Așteptăm explicația mărturisiri tale. Tu și ea prietene? Spune-mi că era o glumă, creațo!
    Oliver se grăbește cu întrebarea importantă riscând să fie plesnit. După maxilarul ei care se mișcă necontrolat și pașii rapizi nu era o glumă.
Sper că se îndreaptă nervoasă spre locul din care pot face rost de cadoul meu fiindcă nu am uitat de el.
-Eram boboacă, ea la fel, ne-am împrietenit pur și simplu. Ne petreceam împreună timpul până s-a transformat într-o vrăjitoare din cauza popularității. Am rupt orice legătură când i-am văzut veninul care nu se oprea să infesteze oameni.
    O poveste cu final nefericit. Se pare că regina gheții a fost cândva amabilă, ceea ce e greu de crezut.
Sper doar să nu fi fost invitată la petrecere și să mă bucur de lipsa ei acolo.