Broken NOT dead

Capitolul 11

    Din cauza coșmarului de seara trecută m-am luptat cu sentimentul de neliniște din suflet.
Mi-am sunat dimineață mătușa pentru a mă asigura că nu a fost o premoniție și am avertizat-o că voi fi în fața casei ei în această după-amiază. Am nevoie să o văd vie, să o ating și să o îmbrățișez. Și să revin la tratamentul doctorului.
    Afară vremea e pe placul meu, fiind cald și din când în când simțind o adiere.
Ceea ce urăsc în anotimpurile călduroase sunt apariția insectelor. Acele zburătoare îți testează puterea de a rămâne calm și îți lasă amprente pe corp pentru a nu le uita după ce pleacă.
-Ce părere ai, scumpo? Ai vrea să plecăm într-o călătorie împreună?
-În momentul acesta mintea mea se gândește doar la studii, îmi pare rău, mătușă!
    În mica grădină a mătușii sunt așezate câteva scaune și o masă de care te poți bucura în aceste seri de vară. Banii chiar nu aduc fericirea, așa e, dar te ajută totuși să o întreții.
-De fiecare dată când văd o grădină îmi amintesc de mine și tatăl tău când eram copii și călcam pe florile mamei doar pentru a o enerva. Mi-e atât de dor de el, Eden!
    Cana începe să tremure în mâna mătușii și fiindcă seara nu s-a așternut de tot observ lacrimile care se formează în ochii ei. Sunt singurul om viu care înțelege ce simte prin tot corpul.
-Nu, nu face asta, nu plânge fiindcă voi începe și eu să plâng!
-Nu vreau să te întristez, iartă-mă, copilă!
    Își șterge ochii cu grijă pentru a nu își întinde rimelul care e printre produsele de pe lista mea de cumpărături.
Își scutură capul înjurând iar prin acest gest își aruncă durerea din suflet pentru a nu suferi acum. Dar în camera ei doar pereții știu cât de nefericită este această femeie. 
-Bună seara, Caroline! Nu doriți, doamnelor, să vă alăturați nouă?
    Vocea lui Peter Lahey ne întrerupe conversația acompaniată de ceai dar eu am încercat să îi ignor deși vedeam multă mișcare în curtea lor. Și fumul care ieșea de la grătarul pe care aceștia îl fac.
Par o familie perfectă. Și eu aveam această familie perfectă cândva.
-Vai, îmi era dor de un grătar! Repede, draga mea, să ne alăturăm lor!
    Sunt trasă de mână de parcă aș fi un bagaj fără să fiu întrebată ce părere am. Nu că ar conta, dar voiam să nu joc teatru în această seară.
De ce nu puteau să își vadă de treaba lor și să ne ignore?
    Mătușa a traversat strada fără să se asigure, țipând la vecinii noștri de încântare. Comportamentul ei este rezultatul singurătății.
-Bună seara, frumoșilor! Miroase foarte bine, e plăcut să vă văd pe toți împreună!
    Elizabeth este femeia pe care nu am văzut-o niciodată atât de aproape. Are un corp de invidiat care te face să te întrebi cum naiba a născut trei copii. E blondă, exact ca mătușa mea, dar părul ei este scurt. Face o pereche remarcabilă cu soțul ei!
    Femeia ne sărută obrajii amândurora și ne anunță că va mai aduce pahare și scaune în plus. Peter ne oferă câte o îmbrățișare începând să enumere bunătățile pe care le prepară.
    Nu am crezut că în Chicago, familiile bogate fac grătar. Se murdăresc pe mâini și miros a fum.
-Eden, mă bucur să te revăd, sper că nu ți-am creat probleme cu colega ta de cameră!
    Ochii mei au scanat fiecare om în parte și acum am aflat că ceilalți băieți Lahey, în-afară de Vinny, sunt gemeni. Unul dintre ei este Hunter, pe care l-am cunoscut deja, iar celălalt a fost anonim până acum.
Oamenii nu îi încurcă? Fețele lor sunt identice!
-Nu o să te mint, am dus o luptă cu Jill, dar am scăpat nevătămată!
    Zâmbetul pe care mi-l aruncă pare să ascundă în spatele lui scuze dar zâmbetul e nul pe lângă mâna sa care îmi mângâie spatele de parcă suntem prieteni dintotdeauna.
-Cred că nu ai apucat să îl cunoști pe fratele nostru și geamănul meu. Angel, nu o face pe mutul, prezintă-te fetei!
    Acum pricep care este diferența dintre gemeni. Hunter e cel vorbăreț, mai înalt și cu tatuaj pe gât. Angel e cel care nu prea iese în evidență.
-Salutare, șuvițe roșii, cum ți se pare în Chicago?
    Angel și Hunter au părul răvășit dar la fel de castaniu ca al lui Vinny dar ochii lor sunt de un verde mai închis. Toți trei joacă baschet și e doar pură plăcere? Eden, toanto, răspunde-i băiatului la întrebare!
-Chicago e un oraș...în care nu lipsește nimic.
    Mătușa vorbește într-un colț cu Vinny de când am sosit și nu mă pot concentra asupra celor doi din fața mea. Ce subiecte au în comun? Dar măcar el mă ignoră față de frații lui care sunt niște băgăcioși.
-Ești vecina noastră și locuiești în campusul Northwestern. Ar trebui să ne vedem mai des!
    Nu, nu ar trebui. Vreau doar să trec prin facultate ca prin urechile acului. Fără complicații, atașamente sau fericire falsă. Și de ce mă rog stă cu telefonul în mână întins spre mine?
-Ce aștepți? De ce ții acel telefon spre mine?
-E o întrebare retorică? Vreau să ne împărtășim numerele de telefon, doar nu te las să îmi verifici mesajele.
    Angel se abține să nu râdă de incapabilitatea mea de a socializa și deja știu care din gemeni mă scoate din sărite mai mult. O să îi memorez numărul meu de telefon lui Hunter dar după aceea o să îl blochez pentru a nu mă tulbura cu apeluri fără rost.
    Soții Lahey iau carnea de pe grătar ceea ce înseamnă că în curând vom mânca și mă voi întoarce în camera mea, departe de fericirea pe care o au cei din jurul meu și eu nu o mai am.