Broken NOT dead

Capitolul 40

-Mă bucur că ai avut timp să venim la cafenea să bem ceva împreună!
    Eu sunt cea care ar trebui să îi mulțumească că a acceptat invitația mea la cafea.
După noaptea trecută, când l-am văzut, sau nu, pe criminalul părinților mei, am știut că am nevoie de ea pentru a merge mai departe.
-Te-ai descurcat la examenul de azi? A fost greu?
    Azi domnul Bryant ne-a surprins cu un test grilă și nu mă așteptam să fie atât de ușor. Chiar dacă mintea mea a fost împărțită în mii de gânduri, tot am reușit să răspund corect. Nu va putea să mă pice cum poate își dorește.
-Bineînțeles că m-am descurcat, facultatea este ultimul lucru pentru care să mă îngrijorez!
    Și acum, am fost sinceră. De la primul pas în campus am știut că am făcut alegerea corectă iar înțelegerea tuturor conceptelor despre drept sunt o dovadă pură. În plus, am alte griji trecute în agenda mea, griji mult mai serioase.
-Mătușă, adevărul este că voiam să vorbesc despre ceva cu tine!
    Femeia blondă cu care semăn de parcă ar fi mama mea soarbe din cafeaua comandată și arată ca o sirenă cu rochia albastră mulată pe corp și cizmele cu toc de aceeași culoare. Ea este cea cu riduri dintre noi două și totuși am impresia că e mult mai frumoasă.
-Spune, Eden, ce te supără? Sunt aici pentru tine!
    A fost lângă mine când eram un copil care nu cunoștea tristețea, este lângă mine acum când sunt distrusă și pierdută și va fi când o să devin mamă și voi fi de vârsta ei.
-Nu sunt sigură...dar cred că l-am văzut ieri în campus pe cel care mi-a omorât părinții!
    Acum i-am atras toată atenția, nici măcar cafeaua nu mai există pentru ea. Se uită la mine de parcă nu îi vine să creadă ce spun. Nici eu nu știu dacă mai cred ce spun, până la urmă, paznicul Bobby nu a văzut nimic.
-Stai puțin, Eden, cum adică l-ai văzut? Acel bărbat nu știe unde te-ai mutat și cu siguranță se ascunde în vizuina lui pentru a nu fi arestat.
-Așa am crezut și eu, dar stătea ieri la intrarea în campus și se uita la mine. I-am văzut ochii, mătușă, acei ochi pe care nu îi voi uita niciodată!
    Fața de masă rămâne fără aer în mâinile mele și aștept un răspuns de la ea.
    Oare mă va crede? Sau o să creadă că nepoata ei a înnebunit? Oare chiar am înnebunit?
-Nu este singurul om cu culoarea irisului diferită. Știu că îl urăști pe acel om dar încearcă să nu te mai gândești la pierderea părinților tăi!
    Nu sunt aici când am nevoie de ei și mă înec cu dorul pe care îl simt. Vreau să îi ating, să le aud vocea, să le simt mirosul. Cum aș putea să nu mă mai gândesc la ei când vor fi dorința mea veșnică?
-Deci nu mă crezi! Paznicul Bobby nu a văzut nimic dar părea atât de real! Părea..că el chiar m-a găsit!
    Pune deoparte ceașca de cafea și geanta iar mâinile ei se împletesc cu ale mele deasupra mesei.
Clipește de multe ori ceea ce înseamnă că se luptă cu apariția lacrimilor. I-am pomenit pe mama și tata, l-am pomenit pe diavol, i-am deschis rănile și mai mult.
-Nu spun că nu te cred, draga mea, dar încă nu ai acceptat ce ți se întâmplă deci mintea ți-ar putea juca feste.
-Nu e același lucru? Asta nu înseamnă că nu mă crezi?
    Oftează prelung și e incredibilă cum își poate păstra calmul în cele mai complicate momente. Își măsoară cuvintele de fiecare dată, chiar și când sunt atinse punctele ei sensibile.
O admir pe această femeie, a devenit tot ce eu mi-aș fi dorit vreodată să fiu!
-Eden, rolul meu este să te protejez și să te sprijin! Dacă acel infractor își va face apariția, nu va ajunge la tine. Recunoaște, draga mea, recunoaște că ești obosită și că te agăți de tristețe fiindcă te-ai obișnuit să faci asta!
    De câteva luni asta fac. Nu îi dau drumul tristeții vrând să trăiesc cu ea. Sunt clipe când pare că nimic nu s-ar fi întâmplat dar și clipe când nu mai fac față greutății depusă pe inimă.
-Cred că mi s-a părut! Sunt obsedată de acel om, îi doresc moartea, probabil am avut vedenii. Îmi pare rău că te-am chemat aici ca să asculți prostiile mele!
    De când m-am întâlnit cu mătușa e prima oară când am reușit să o fac să zâmbească. Deși nu știu ce anume din ce am spus a făcut-o fericită. Îmi mângâie palmele care sunt dezmierdate de atingerea ei fină.
E un înger pe pământ această femeie, și mulțumesc Domnului că fac parte din viața acestui înger.
-Pentru ce îți ceri scuze? Sunt foarte fericită că împart o cafea cu nepoata mea favorită!
    De fapt, sunt singura ei nepoată. Mătușa nu are alți frați iar ea și tata nu au păstrat legătura cu niciunul din verii lor. Dar știu că aș fi fost preferata ei chiar dacă poate ar fi avut mai mulți nepoți.
William Bennett era conectat cu sora lui, și fiindcă el nu mai e, eu am rămas sursa lor care le păstrează legătura vie.
-Stai puțin, tocmai am spus că îi doresc moartea unui om iar tu nu mi-ai ținut nicio predică?
    Nu vreau să readuc subiectul despre criminal înapoi dar totuși ar fi trebuit să facă asta în urma mărturisirii mele și ea nu a zis nimic.
-Nu am de ce să te cert dacă și eu îmi doresc același lucru ca tine!
    Oh! Vocea ei atât de sigură în combinație cu ochii care te spânzură cu privirea ar îngropa pe oricine. De aceea nu îi spun mătușii despre domnul Bryant și avansurile lui. Ar fi în stare să îl jupoaie pe viu și eu aș avea coșmaruri cu jupuirea lui.
-Dar să vorbim despre lucruri frumoase, vei merge la petrecerea de mâine seară organizată în cinstea echipei de baschet, nu?
    Poftim? Nu am știut că frații Lahey dau o petrecere în campus. Nu am fost chemată iar Vinny nu mi-a zis nimic. De ce nu am auzit bârfe pe la facultate?
-N-am știut că va avea loc o petrecere, de ce ai aflat înaintea mea?
-Peter mi-a spus dimineață când ne-am întâlnit în oraș. Petrecerea este organizată de antrenor, a rezervat recepția hotelului Royal. Au și piscină, va trebui să îți iei costumul de baie!
    Stai puțin, opriți timpul fiindcă nu fac față informațiilor!
Drumul mătușii se intersectează foarte des cu al vecinului ei ceea ce e ciudat, mi se pare o laudă să sărbătorești rezervând un hotel iar piscina e un inamic pentru fetele în costum de baie.
-Nu voi merge la acea petrecere, va fi mult mai bine pentru mine să rămân în campus!
     Mătușa își scoate telefonul din geantă și mă bucur că nu a insistat să merg. De obicei nu ia în seamă ce vreau eu dacă este vorba de distracție.
-Vezi, l-am anunțat pe Vinny printr-un mesaj că vei fi acolo și să aibă grijă de tine. Deci vei merge la acea petrecere chiar dacă voi fi nevoită să te duc eu personal acolo!
    Aceea a fost o amenințare. Primesc amenințări de la oameni destul de des în ultima vreme. Dar de ce complică lucrurile? Eu vreau să stau departe de Vinny iar ea mă apropie de el.
Se pare că voi merge la acea petrecere afurisită chiar dacă nu vreau să merg. Uneori e enervant să ai o mătușă de treabă și actuală.