Broken NOT dead

Capitolul 63

Odată ce am ajuns la spital am fost îmbrățișată de toată familia Lahey neputând să mă opresc din a îmi cere scuze pentru starea în care se află Vinny. I-a fost pusă viața în pericol pentru că m-a protejat.
Tăietura de la picior nu a fost adâncă după spusele doctorului dar va avea nevoie de o recuperare lungă.
Va fi absent de la primul meci de la Intercontinentale. Știu că acesta era visul lui iar acum va sta pe margine privind cum echipa lui va da tot ce poate pentru a câștiga. O să sufere în tăcere privind acel tablou.
Primele persoane care au intrat înăuntru au fost părinții lui, Elizabeth era pe punctul de a leșina dacă nu și-ar fi văzut băiatul și nu am niciun drept să fiu prima persoană pe care acesta ar fi văzut-o.
În tot acest timp al așteptării gâtul mi s-a uscat atât de des încât Oliver a golit tonomatul de apă având grijă de mine împreună cu Jill.
Ușa salonului lui Vinny se deschide pe ea pășind doamna și domnul Lahey. Cei doi au ochii roșii fiind semne ale lacrimilor pe care le-au vărsat de bucurie.
    De bucurie că nu a fost mult mai rău.
-Hei, Eden, ar trebui să fi tu următoarea care intră, probabil Vinny e nerăbdător să te vadă!
Hunter mă împinge de la spate să intru înăuntru dar insist cu tărie ca el și Angel să fie următorii vizitatori. Sunt frații lui și nu vreau să provoc mai multă durere acestor oameni.
-Nu pot face asta, sunteți familia lui, nu am dreptul de a-l vedea înaintea voastră!
Angel pășește în fața tuturor și uitându-mă la el, îl revăd pe acel băiat furios pe mine care m-a împins în acea seară în piscină sub văzul tuturor.
-Glumești, nu? Spune-mi că nu te gândești că ești vinovată pentru ce a pățit. Ești o fraieră cumva?
De când am pășit în Chicago am fost o fraieră care a vrut să rămână în propriul iad crezând că nu există altă cale. Apoi apariția a trei oameni în viața mea mi-au arătat o cale pe care eu nici măcar nu mi-o imaginasem. Iar Vinny m-a scos la lumină.
-Draga mea, aș fi fost dezamăgită dacă nu te-ar fi protejat, nu sunt furioasă pe tine și regret că ai crezut că poate suntem!
Acum cea care a vorbit este mama acestor trei băieți minunați și nu îmi pot opri lacrimile să nu apară. Mătușa Caroline se află undeva în spate începând să plângă odată cu mine.
    Asta am crezut, m-am gândit la asta în tot acest timp!
-Eu și Hunter îl cunoaștem cel mai bine pe Vinny, persoana a cărui chip vrea să îl vadă cu tărie e al tău, vecino!
Le mulțumesc de nenumărate ori celor doi că pun capăt așteptării care aproape m-a stors de energie și pășesc înăuntru fiind pregătită să nu par slabă în fața lui. Vinny se va întrista dacă mă va vedea dărâmată.
-Eden? Dumnezeule, credeam că ai pățit ceva, n-am avut curajul să îmi întreb părinții dacă ești afară!
Se află în șezut având piciorul bandajat și o perfuzie la mână iar tenul lui este palid.
    Oare are dureri? Are nevoie de un anumit tip de mâncare? Mă urăște fiindcă l-am băgat în problemele mele?
-Eu sunt bine, cel care a fost rănit ești tu, iubitule!
E prima oară când îl numesc așa folosind o voce moale dar mă scurg în fața lui când e rănit.
    Îl iubesc și ceea ce simt nu poate fi explicat în cuvinte atunci când el suferă.
-Nu este grav, mă voi recupera, nu vreau să te gândești prea mult la asta!
Îmi ia mâna în a sa și îmi sprijin fruntea de a lui.
    Il respir! E aici, cu mine, și e în siguranță!
    Il voi absorbi cu totul pentru a putea părăsi salonul când va veni vremea plecării.
-Cum rămâne cu meciul tău? Nu vei putea juca, știu cât de mult îți doreai asta!
-Nu voi plânge din cauza asta, îmi voi susține echipa de pe bancă și atunci când vor câștiga voi fi cel mai bucuros. Nu-ți face griji, totul va fi bine, șoricel blond!
De când l-am cunoscut, în camera angajaților, Vinny a fost cel mai drăguț fluture și cea mai pură inimă. Am fost prinsă de căldura pe care o emană și acum sunt înnebunită după lumina lui.
-Te doare? Uită-te la chipul tău, nu pot să cred că te-a lovit acel nenorocit!
A vrut să îmi atingă chipul rănit dar m-am ferit fiindcă măcar o dată în viață nu este despre mine și despre rănile mele. Trupești sau sufletești.
    De data asta el este cel rănit și personajul principal. Nu voi mai lăsa oamenii să îmi poarte milă.
-Vinny, încetează, vânătăile mele sunt minore pe lângă rana ta!
Cred că a trecut mult timp de când sunt aici și nu vreau să îi las pe gemeni sub tortura timpului. Nu vreau să regrete că m-au lăsat să îl văd înaintea lor.
-Hunter și Angel așteaptă să intre, trebuie să plec, dar cum voi primi permisiunea din nou, voi veni să te sărut cu patos!
Îl sărut înainte de a ieși din salon dar nu cu patos.
    A fost un sărut scurt vrând să îl păstrez excitat pentru ce va urma mai târziu.
    După ce lumea va pleca, o să îl mângâi neîncetat sărutând fiecare parte a corpului lui.
Cel mai mare adevăr este acela că mi-a fost teamă să nu îl pierd și pe el.
-Stai, așteaptă, trebuie să îți spun ceva! De când m-am trezit, doar aceste cuvinte îmi bântuie mintea!
Mă opresc înainte de a apăsa pe clanță și nu mă pot abține din a zâmbi la el. E un bărbat frumos, chiar și pe patul unui spital poate ispiti orice femeie!
-Într-o lume rea, tu ai fost binele meu. Și vei continua să fi!
Deși am fost prinsă în propriile furtuni, cineva mi-a putut spune că sunt un bine. Că eu i-am făcut mult bine.
    L-am ignorat, l-am renegat, l-am mințit. Dar totuși am fost binele de care el a avut nevoie. Cât de ironic, nu?
-Vincent Lahey, într-o lume tristă, tu ai fost fericirea mea!
Și ies pe ușă visând la viitorul meu după mult timp în care uitasem cum e să visezi. După mult timp în care viitorul a fost doar un dușman la care am refuzat să mă gândesc.