Broken NOT dead

Capitolul 7

    Uitându-mă la toate aceste poze, nu mă pot abține să nu jelesc după lucrurile pe care nu le mai am. Nu mai am acel zâmbet din poze și nu mai am lângă mine nici persoanele din poze.
Eden Bennett nu mai are o familie. Sunt geloasă pe toți tinerii din jurul meu care au o familie. Nu este moral din partea mea să spun asta, dar mi-aș fi dorit să nu fiu singura care trece prin acest coșmar.
    O poză în care micuța de mine era fericită că a primit bicicleta mult dorită. O poză în care eu și femeia care mi-a fost mamă suntem îmbrăcate la fel. O poză în care îmi privesc tatăl cu ochi strălucitori cântând la chitară.
    Eden Bennet era adolescenta care nu se întrista niciodată, făcea orice pentru a-i face fericiți pe ceilalți și care avea familia perfectă. Eden Bennet de acum e doar o fată care se luptă să supraviețuiască.
    Lacrimile mele ud pozele dar nu reușesc să mă îmbărbătez. Tot ce era minunat cândva s-a spulberat și mă simt pierdută într-o lume care înaintează. Iar eu sunt cea care rămâne în spate fiind prinsă de cel mai tragic moment din viața ei.
-MĂTUȘĂ CAROLINE, SUNĂ CINEVA LA UȘĂ, DESCHIDE!
    Ce naiba face femeia asta? Oare a plecat fără să mă anunțe? Soneria ei se aude atât de tare încât noaptea ar putea trezi tot cartierul!
    Cred că nu am de ales decât să răspund. Sper doar să nu fie domnul sau doamna Lahey. Se poartă amabil cu mine dar e mai bine să păstrez distanța de acea familie.
    Dar odată ce am deschis ușa și ochii verzi a lui Vinny m-au străpuns, mă cert de una singură că nu am făcut-o pe surda. După sărutul nostru din acea noapte vreau să îl evit pe acest baschetbalist pentru tot restul vieții.
-Deranjez? Ești fix persoana pe care o căutam!
   Hei bine, la asta chiar nu mă așteptam! Tatăl lui ne-a spus ieri că speră să ne împrietenim dar vecinul meu nu a schițat nimic la îndemnul lui. Eu sunt sigură că nu m-am putut abține să nu îmi dau ochii peste cap.
-Nu făceam nimic important, de ce mă cauți?
-Vrei să ieșim puțin să ne plimbăm? Te rog?
    Vincent Lahey roagă? Ar trebui să mă simt flatată!
Deși drept vorbind, i-am făcut o caracterizare a unui monstru deși nu îl cunosc.
Până la urmă, nu toți sportivii merg cu nasul pe sus și sunt enervanți.
-Dacă este important..în regulă!
    Închid ușa casei și chiar încep să mă întreb unde a dispărut mătușa. Mașina se află în fața casei iar ea nu pleacă nicăieri fără ea. Dar nu i-am auzit pașii prin casă de ceva timp. Oare are o cameră secretă în care se petrec lucruri dubioase?
-Știi, îți datorez niște scuze, te-am recunoscut și știu că ceea ce am făcut în campus nu a fost politicos. Nu obișnuiesc să mă comport astfel!
    Pe toți sfinții, acest chip de zeu vrea să vorbim despre seara sărutului. De ce nu a spus asta mai devreme? Nu aș fi părăsit casa în ruptul capului!
Deși, Eden, toanto, ce ar fi putut vrea Vincent de la una ca tine?
-Cum nu te comporți? Nu obișnuiești să săruți fete pe care nu le cunoști?
    Poate că nu ar trebui să dau curs discuției dar vreau să știe că m-a deranjat ceea ce a făcut și mi-a bulversat nopțile mai rău ca un coșmar în care ești spintecat.
-Și asta, dar a fost un sărut forțat. Băusem prea mult fiind stresat cu meciul și când te-am văzut pe hol, m-am ținut după tine inconștient. Și continuarea o știi și tu!
    Dacă stau să mă gândesc, cei de la Thunder urma să aibă meciul în weekend. Fiind duminică, oare deja a avut loc? Au câștigat?
-Cum a fost meciul? A avut final fericit pentru voi?
    Își arată bicepsul care nu se vede din cauza gecii echipei. E vară iar Vinny nu a fost văzut niciodată în tricou de mine. Bicepsul acela ar fi fost o priveliște apetisantă.
-Tu ce crezi? I-am bătut măr pe acei tigrii!
    Îl aplaud recunoscând că mă bucur pentru succesul altora. Sportivii nu sunt pe placul meu dar apreciez efortul pe care îl depun și devotamentul lor față de ceea ce fac.
-Ca să fiu sigur, îmi accepți scuzele pentru că am fost un mitocan?
    Se oprește din mers întinzând mâna spre mine de parcă ar vrea să dăm noroc. Oh, acum înțeleg, o mână refuzată înseamnă că sunt supărată. Dacă îi accept mâna înseamnă că îi accept și scuzele.
    Până la urmă tipul era într-o stare de ebrietate și acum regretă ceea ce a făcut, nu trebuie să o fac pe dura.
-Sigur, te iert, pot înțelege că nu erai tocmai tu!
    Îi întind mâna pentru a încheia pactul dar gestul făcut de acesta mi-a înmuiat picioarele. Port o fustă albă care îmi dezgolește picioarele deci acestea se pot vedea cum tremură.
De ce mi-a sărutat mâna? Niciun domn din cei cunoscuți de mine nu făceau asta.
-Miercuri eu și echipa vom dormi în campus, poate trec să te salut, ce spui?
    Miercuri iar înnoptează acolo? Sper doar să nu mai planifice nicio petrecere. Nu vreau să dansez odată cu patul și să fiu obosită următoarea zi. Și nici în camera angajaților nu mă mai pot duce simțind cum am pătat acel loc.
-Ar trebui să ne întoarcem, cred că mătușa se întreabă unde am dispărut!
    E o minciună dar o minciună cu scop nobil. Vreau doar să mă închid în camera mea și să nu mai vorbesc cu el. Eu sunt cea care se întreabă unde e ruda sa de sânge, ea probabil că nici nu a observat că am plecat.
    La întoarcere niciunul nu am mai spus nimic. Jill și Oliver ar fi scos multe baliverne doar pentru a nu auzi tăcerea. E plăcut să știu că acest băiat poate să și tacă.
-Hei, Eden, îmi pare rău pentru părinții tăi!
Cuvintele nu te ajută dar ești cea mai puternică fată pe care o cunosc!
    Sunt? La câteva zile după înmormântare, mă gândeam ce sentiment liniștitor aș simți dacă m-aș arunca de pe o clădire. Sau cât de ușor mi-ar fi să mă arunc în fața unei mașini. Chiar acum mă agăț de o facultate stupidă pentru a mă ridica din pat a doua zi.
Oamenii puternici trec peste necaz cu un zâmbet pe buze.
-Ne mai vedem, Vinny! O seară bună!
    Intru în casă în același mod în care am plecat. Plângând.
Mai am multe poze de văzut.