Indragostita de fratele meu vitreg.

Volumul 1 capitolul 1.

Atentie! Nu sunt mandra de calitatea acestei carti din cauza prezentei greselilor de tastare\ exprimare. Nu v-a faceti griji am invatat toate greselile facute. Le-as edita, la fel si la restul cartilor, dar nu am timp si sunt presata sa postez in continuare la alte carti. Totusi daca v-a deranjeaza atat de mult greselile(pentru ca sunt datorate lipsei de atentie si a oboseli nu de nestiinta) de scriere si puteti avea rabdare, ma voi apuca de editat cartea in vara atunci cand voi face o mica pauza de la scris luand la rand toate cartile pentru a edita atat greselile cat si exprimarile.

Multumesc.

- Indragostita de fratele meu vitreg +18 -

- Volumul 1 Love can wait -

Cand trecutul tau te bantuie si singura scapare este sa il infrunti, ce alegi? Sa lupti sau sa te lasi invins chiar inainte de a afla care este premiul.

_

Mi-am trecut mâna firava printre firele blonde de par oftând exasperată. Faptul ca tata i-a hotărâri fără aprobarea mea nu mă deranjează atât de mult, pe cat o fac concepțiile lui. Tocmai ce am terminat liceul, iar în ochii tatălui meu sunt încă o copilă. Fac o piruetă în fata oglinzi, deși fiind nervoasă zâmbesc. Arat la fel ca mama. Nu am avut niciodată o părere bună despre mine. Oameni te caracterizează mereu diferit fiecare având opinia lui. Mi-am întins mâna stânga prinzând cu stângăcie micuța bentiță de pe noptieră. Mi-am atasat-o ușor privindu-ma încă o dată în oglindă.

Aș minți dacă aș spune ca îmi place rochia. Nu , nu îmi place, dar singurul motiv pentru care o port este pentru ca nu am o rochie în garderobă, ceea ce ar fi absurd pentru o fata. Tata mi-a daruit-o în urma cu mulți ani la una dintre sutele spectacole de teatru, încă îmi amintesc vremurile acelea.

Tata obișnuia mereu să zică "Fata mea este și v-a fi mereu o prințesă" iar asta doar pentru ca eu jucam mereu rolul secundar acesta fiind mereu ocupat de un animal, vietate sau de ce nu, un obiect. Va întrebați de ce asta? Pentru ca aparent în scoala gimnazială eram socotită drept "Beti cea urâtă". Și acum urăsc serialul acela care mi-a distrus copilăria. În prezent problema aceasta a dispărut odată cu creșterea mea , mă pot considera o persoană chiar drăguță dar nu vreau să fiu o figurantă.

-Grabeste-te Delia, îți sta foarte bine asa. Capul tatălui meu se înfiripase pe lângă ușa frumos lăcuită însuși de el. Asta nu pentru ca nu ne-am permite, dar tatăl meu este foarte priceput la decorațiuni. Am decis să lăsam blocul din colț acum doi ani rămânând să ne mutăm la casă așa cum își dorea mama.

-Sigur bătrâne, ai putea să mă compari foarte bine cu o fetiță de zece ani arătând așa pe stradă. Mă revolt asupra lui. O da, va întrebați de ce trebuie să port o rochie. După moartea mamei mele, chiar după nașterea mea, tata a jurat ca mama a fost și va fi adevarata lui iubire, acesta a decis încă de atunci ca ar fi mai bine să rămână singur. De ceva timp însă, acesta s-a schimbat complet ,iar încercările lui vaste de încerca să mă păcălească în legatura cu una dintre angajatele lui au fost un eșec. Îl văd pe acesta cum îmi apuca încheietura mâni tragandu-ma după el până în living.

-Trebuie să facem o impresie bună scumpo. Îl privesc cum se mișca de colo-colo aranjând în mai puțin de treizeci de secunde fața de masă de zeci de ori.

-Dacă te iubește o să o facă și fără să port eu această rochie. Zic încercând să respir. Am uitat să menționez ca am această rochie încă din clasa a treia, iar pubertatea si varsta si-au spus cuvântul de mult, majoritatea persoanelor intrebandu-ma de multe ori "Când te vei căsători?" chiar dacă varsta mea nu depășește numărul optsprezece, corpul și caracterul meu par mult mai mature.