Indragostita de fratele meu vitreg.

Capitolul 12.

Avem de multe ori impresia că putem controla ceva din ceea ce ni se întâmplă, dar dacă este să ne oprim puţin din zarva asta mentală, putem recunoaşte că de fapt nu ştim nimic. Nu ştim ce va fi peste o oră, mâine, poimâine sau peste un an. Cu adevărat, viaţa este un necunoscut. Şi-am realizat că suferinţa noastră vine tocmai din faptul că nu vrem să acceptăm faptul că viaţa este un mister, un necunoscut. Mintea noastră are nevoie de siguranţă, de certitudini, numai că viaţa nu oferă certitudini, şi cred că tocmai în asta stă procesul nostru interior de redescoperire.

Cred că de fapt în asta constă misterul vieţii. Să îl acceptăm ca şi maestru, ca şi învăţător, nemaifăcând din el un aspect temător şi războinic. Poate aşa am trăi mai prezenţi prezentul şi am călători prin viaţă puţin mai liberi, mai uşuraţi, mai deschişi şi încrezători. O astfel de viaţă vă doresc!

_

_

_

Am plecat tafnoasa lasandu-l pe Arthur acolo cu ''parintii'' lui. Cine e el sa imi spuna ce sa fac? Am iesit din firma urmarita de privirile persoanelor mirate. Cred ca am nevoie de o cafea si cea mai apropiata cafenea de aici este chiar la o strada distanta . Am nevoie sa imi limpezesc capul . Cand ma gandesc... am atatea replici interesante acum in cap , iar in fata lui nu puteam spune nimic . A devenit atat de... de nesimtit , imediat dupa ce i-a traso Daianei m-a sarutat pe mine , ce scarbos.

Mergeam sau ar trebui sa zic alergam pe strada , nu stiu de ce am reactionat asa pana la urma e sotia lui. Inima a inceput sa bata din ce in ce mai tare cand acel sentiment a revenit. Poate e doar imaginatia mea , trec pe langa multi oameni. Ceva m-a facut sa ma intorc , vazand ca in spatele meu nu e nimeni . Am dat din umeri considerandu-ma o idioata si ajungand intr-un final la aceea cafenea.

M-am asezat la o masa oarecare imediat dupa ce am intrat. Tot ceea ce faceam sau gandeam avea legatura cu Luke. De ce ar crede ca voi accepta oferta lu? Doar tata nu o sa ma oblige. O chelnerita se apropie de mine scotand carnetelul si pixul din buzunarul sortului.

-As dori o cafea cu lapte , raspund simplu .

-Nu mai avem , tocmai ce vom inchide in cateva minute , Pot sa v-a aduc o cafea neagra simpla? E a doua cafenea din oras si inchide? La 14:50? Dau din cap in semn ca da , butonand telefonul in continuare. Cum ma pot concentra eu pana cand si aceea cafea imi aduce aminte de Luke.

Mi-am pus telefonul in buzunar , privind in jurul meu . Cateva cupluri stateau la mesele alaturate. Doar un tip imbracat in negru statea singur cu spatele la mine. Inca ma intreb cum ar fi fost daca ... daca eu si Luke nu am fi fost frati vitregi. As fi venit aici cu el , stand discutand de ce nu , impreuna cu prieteni nostri , dar oh da , el are o sotie.

Ma uitam atenta la tineri de langa mine . Baiatul o tinea strans pe fata langa el parca nevrand sa ii mai dea drumul niciodata. La o alta masa doi batrani se tineau de mana , zambeau si vorbeau . Chiar mi-as dori sa fiu candva ca ei , sunt atat de batrani , dar par atat de tineri . Chelnerita mi-a adus comanda si am platit imediat . Aveam de gand sa o beau in drum spre masina. Imediat cum m-am ridicat am simtit o pereche de ochii pe mine . Am decis sa ignor acest sentiment luandu-mi cafeaua si iesind din acest local.

Vantul batea intr-un mod enervand ciufulindu-mi parul. Mergeam putin grabita si asta poate din cauza ca afara se inorasera putin sau din cauza ca eram extrem de fricoasa. Pe strada nu era nimeni iar eu mai aveam cel putin 10 minute de mers pana la firma. Auzeam pasi in spatele meu asa ca m-am intors. Nu era nimeni dupa cum m-a asteptam , doar vantul suera printre cladirile mari din oras.