Capitolul 5.

7.4K 333 70
                                    

Nimic nu ne provoacă mai intens, mai cutremurător, nu ne doare, nu ne înfurie, nu ne duce în prăpastia celor mai negre aşteptări decât o fac oamenii. Relaţiile conţin uneori, în anumite momente de viaţă, doze mortale de otravă, doze care provoacă dureri sufleteşti şi mentale la fel de grozave cum sunt durerile date de cancerul aflat în stare avansată. Sufletul omenesc, mintea suferă şi ele de tot felul de boli, care ar putea fi comparate cu durerile corpului fizic. Sufletul şi mintea suferă şi ele un fel de gripă, în anumite situaţii. Sufletul suferă de cancer, când durerile s-au extins şi s-au acumulat. Sufletul suferă, în anumite părţi ale sale, cum corpul suferă doar la nivelul unui organ sau altul. Relaţiile cu oamenii apropiaţi sunt sursa unora dintre cele mai grozave, mai adânci şi mai grave dureri ale sufletului nostru. Ei, aceia pe care-i iubim mai mult, fac uneori lucruri atât de trăsnite, spun vorbe atât de grele şi au acţiuni atât de părăpăstioase, încât se poate să suferim un şoc al sufletului şi al minţii şi, la rândul nostru, să avem acţiuni îndoielnice.

  Mingea vindecării de durerea sufletului stă întotdeauna în mâna celui lovit, căci nu există nici o vindecare reală, fără a fi vindecată conştiinţa deconectată de iubire a celui rănit.  

_

_

_


-Nu e vina ta , acum , prieteni?  spune intinzandu-mi mana. Nu stau pe ganduri si o dau la oparte sarindu-i in brate . Ce , nu ma dati in judecata , aveam nevoie de imbratisarea aia . Liam imi dadea un pupic pe frunte tinandu-ma strans in brate .I-am soptit un mi-a fost dor de tine dupa care i-am putut simti zambetul .


-Sti saptamana asta organizez o petrecere , de familie desigur si ma gandeam daca tu si Daniel ati putea veni  .Ma intreaba dupa ce ne despartim din imbratisare . Se uita la mine de parca ma implora sa accept , in schimb asa voi petrece mai mult timp cu el , Serena si parinti lui . Chiar imi e dor de Anne , mama lui .


-Sigur in fond nu am nimic de pierdut , spun indiferenta . Cand e ? intreb indreptandu-ma spre locul soferului .


-Miercurea asta la 9 , la mine acasa . Nu te obosi sa cumperi ceva , spune zambindu-mi . Probabil si-a dat seama ca o duc cam greu . Bine de altfel asa e Liam daca ar fi posibil nici ''scuze'' nu ar trebui sa zic . Ne salutam dupa care intru in masina pornind spre apartamentul meu.


E perfect mai am doar o ora pana  cand trebuie sa ajung la Arthur . Deja imi e dor de el , e chiar un copil bun . Am  coborat din  masina carand cu mine si restul pungilor . Sper norocul meu Daniel nu era , oricum nu aveam de gand sa ii motivez acum cum de am cumparat atatea. Dupa ce le-am pus pe fiecare la  la locul lor am mai zabovit putin pe canapea urmand  ca mai apoi sa plec spre apartamentul lui Luke .


Nu m-am obosit sa imi iau masina pentru ca dupa cum bine stiti  ar fi trebuit sa o duc la servis , dar timpul nu imi permite. Dupa cateva minute de mers ajung intr-un sfarsit . Drumul asta e obositor. Intru in bloc urcand cu greu cate un etaj pana ajung la  usa . Ciocan timida de trei ori consecutiv dupa care o voce din spatele usi imi spune intra.


Nu imi place sa dau buzna in apartamentele oamenilor , pur si simplu nu ma simt confortabil . Am intrat timida observand ca nimeni nu se afla in living sau bucatarie . Asa ca m-am indreptat spre camera lui Arthur . Surpriza a fost ca nici acolo nu era nimeni . Am iesit din nou pe hol intrand intr-o camera aleatorie .

Indragostita de fratele meu vitreg.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum