Indragostita de fratele meu vitreg.

Capitolul 5.

De obicei, prietenia este vazuta ca fiind acea relatie calda si placuta care ne da incredere in noi, ne da curajul sa actionam in unele momente mai dificile. Prietenia este acea oaza pe care o cautam cand suntem lipsiti de putere si speranta. Este acea lumina cand nimeni nu ne intelege. Prietenia este ceva profund care nu ar trebui rostit cu atata usurinta.  

Dar ce se intampla cand prietenia devine iubire? 

_

_

_

Dupa cateva minute de stat pe ganduri mi-am dat seama ca trebuia sa ma intalnesc cu Liam .M-am indreptat spre dulap rascocindul de sus in jos pana cand am ales sa ma imbrac intr-o pereche de blugi negri scurti , un tricou rosu plus tenesi mei de aceeas culoare . M-am imbracat rapid , caci mai aveam doar  40 de minute , m-am machiat simplu cu putin tusi si creion pentru corectarea sprancenelor , indreptandu-mi parul si lasadul sa cada pe spate .

 Mi-am luat telefonul si castile si am coborat in living . M-am uitat atenta peste tot dar Luke era de negasit , poate doar a plecat... in fine ce imi pasa mie? Am iesit din casa incuind usa  indreptandu-ma spre parc pe jos de data asta , caci masina mea e inca la servis ,  iar tata e la munca si nu ii pot imprumuta masina . Mergeam pe drum gandindu-ma la Liam . Nu l-am mai vazut de ani buni defapt din clasa a 8 a cand s-a mutat de aici  . La inceput am mai tinut legatura dar apoi am pierdut-o usor , am crezut ca a uitat de mine . Am ajuns in parc la timp si m-am asezat pe o banca la umbra in asteptarea lui Liam .  Afara era foarte cald  il asteptam pe Liam deja de 10 minute . Mi-am bagat castile din nou in urechi  dand sa plec dar simt cum doua maini imi acopera fata  .

-Cioc cioc , cine e ? se aude vocea lui Liam  din spatele banci .

-Exact ca la generala spun eu dandu-i mainile la o parte ridicandu-ma si cuprinzandu-l intr-o imbratisare lunga .

-Fix asa , imi raspunde el dupa ce ne desprindem din imbratisare , el pupandu-ma pe obraz la fel si eu asezandu-ne amandoi pe banca .

-Esti ... schimbata , zise el aruncandu-mi priviri din cap pana in picioare gesticuland ciudat .

-Pai ce pot sa zic acum nu mai am 14 ani si nu mai port rochite si fustite  ii raspund eu aratand spre picioarele mele lungi si slabe acoperite de pantaloni mei scurti preferati .

-Poate nu mai ai tu 14 ani dar  tot frumoasa esti , zise el facandu-mi jucausi cu ochiul .

-Tu vorbesti? zic eu dandu-i complimentul inapoi , te-ai schimbat mult de cand nu ne-am mai vazut , adica nu mai porti ochelari hainele tale sunt ... dar ma opresc din vorbit cand ochii mei sar pe abdomenul lui foarte bine lucrat care este vizibil prin tricoul lui alb  strans .

-Ce s-a intamplat ? ma intreaba el nedumerit vazand ca nu mai zic nimic .

-Im... nimic ,sa schimbam subiectul , ce ai facut in tot acest timp? il intreb eu cu un zambet larg pe buze .

-Mai nimic , liceul mi-a ocupat tot timpul acum ca l-am terminat parintii au hotarat ca pot ramane in tara pentru a da la facultate , tu?