Indragostita de fratele meu vitreg.

Capitolul 2.

  Cei care aleg poteca simpla si aparent monotona au cele mai mari satisfactii in final . Pas cu pas , incet si sigur ei se indreapta spre drum . Drumul care ii va duce spre fericire si implinire sufleteasca . Un drum poate mai putin sclipitor , dar plin de viata , de iubire , de muzica si de lumina .

Este un drum deschis , care ofera privelisit minunate . Binenteles , exista urcusuri si coborasuri . Cateodata mai dam si peste gropi , dar ele au rolul sa ne faca mai puternici . Ele ne ajuta sa dobandim experienta , pentru a nu mai cada intr-o alta groapa asemanatoare .

_

_

_

Luke era alaturi de Daiana la masa razand amandoi . Mi-am muscat interiorul obrazului abtinandu-ma sa nu spun ceva necuvenit. Imediat ce le-am atras atentia amandurora , punandu-le comanda fiecaruia in fata , Daiana mi-a zambit . Ce dracu? Mi-a zambit? Eu vreau chiar acum sa o strang de gat si sa ii scot extensiile alea din par , iar ea imi zambeste?

-Delia ce ma bucur sa te vad , spune ridicandu-se de pe scaun si imbratisandu-ma . Nu sti cat de mult as vrea sa te rup in bataie si sa iti scot silicoanele alea si unghiile false si botox-ul si oh.. sunt prea multe .

-Si eu ma bucur , spun mimand un zambet fals . Chiar atunci cand am vrut sa plec vocea ei m-a oprit facandu-ma sa ma intorc pe calcaie . Luke privea absent in telefonul lui in timp ce Daiana vorbea de zor .

-De cand te-ai angajat? Parinti tai nu ne-au spus nimic despre asta . Mda , sigur e ok? De ce e atat de amabila? M-am angajat de mai mult de un an jumate . Normal ca parinti nu le-au spus nimic pentru ca ei nici macar nu vorbesc cu mine .

-De aproape doi ani , spune privind absenta masa. Nu tin legatura cu parinti , spun dregandu-mi glasul . Mai vreti altceva? ii intreb politicos , nu de alta , dar vroiam sa plec cat mai repede de acolo . Daiana da din cap in semn ca nu si imi zambeste . Dau si eu din cap in semn de ''la revedere'' si plec stanjenita .

Asta chiar a fost ciudat . Nu stiu de ce am astfel de ganduri despre ea . Poate a decis sa dea uitari trecutului aceea intamplare , pana la urma s-a intamplat acum doi ani , care mai e rostul sa ne certam?

-Psst , Delia seful ... spune Daniel aratand spre cel mai enervant om din viata mea . Pacat ca il iubesc , doar cand iau salariul.

Am dat din cap afirmativ , luand comanda tocmai pregatita de Daniel . Mi-a soptit usor masa numarul noua eu trecand pe langa el cu finete . Si uite asa atentia mea s-a fixat pe mersul meu si tinutul tavi corecte si am ajuns sa dau peste o persoana care tocmai intra in local . Am privit cum canile de cafeau au cazult pe jos spargandu-se , cafeaua fiind prezenta pe jos si pe rochia persoanei respective . Cand mi-am ridicat privirea am vazut ca rochia scumpa a Daianei era patata de cafea.

-Oh doamne , imi pare sincer rau , spun punandu-mi mana la gura . E numai vina mea , o sa iti duc rochia la spalatorie si o sa iti cumpar alta noua imediat ce voi avea bani necesari spun fastacindu-ma de colo-colo.

-Nu e vina ta , eu sunt de vina ca umblu ca o besmetica pe aici si nu ma uit pe unde merg , stai linistita nu trebuie sa cumperi nimic. Spune aceasta zambindu-mi calm . Am rasuflat usurata cand am vazut ca situatia nu era atat de grava pana cand o voce groasa s-a auzit in local .