Indragostita de fratele meu vitreg.

Capitolul 10.

De ce se tem barbati de femeile puternice?

Initial am luat asta ca pe o gluma , dupa care am inceput sa ma gandesc mai bine la acest subiect.

E distractiv sa stai si sa ii asculti vorbind despre jucariile lor : masini, jocuri, dar mai ales despre femei. Pe bune, e infinit mai funny decat sa asculti femeile vorbind. In plus de asta, daca ii ascult mult timp, imi dau seama ca se contrazic singuri si parca ma uit la un film de desene animate.

Intr-adevar traim vremuri in care femeile au fost nevoite sa se emancipeze. Probabil ca era bine si caldut sa aiba grija de casa, de copii si de barbat. Dar adevarul este ca femeile sunt din ce in ce mai puternice, mai independente - pentru ca vor, pentru ca pot sau pentru ca n-au alta varianta.

Deci, o femeie independenta sigur are un job stabil , o pozitie care ii permite sa ia decizii, se intretine singura, se descurca singura, isi poate face singura un cadou, isi permite un lucru pe care si-l doreste fara sa il astepte din alta parte, sigur stie sa schimbe un bec sau...sa cheme instalatorul, nu stiu daca poate sa isi schimbe roata la masina dar sigur poate plati o persoană specializata, si multe de genul acesta.

Din ce aud in jurul meu, barbatii isi doresc femei independente. Adica, se pare ca barbatii isi doresc femei destepte. Intrebarea mea este daca stiu ce sa faca cu ele? O femeie puternica nu v-a fi atrasa niciodata de baiatul din club de seara trecuta sau de baiatul care sta la colt de strada frumand . O femeie puternica isi v-a dori mereu un domn .

Ei bine, daca femeile ar trebui , si chiar pot fi , doamne in societate, bucatarese in bucatarie si...cum trebuie in pat, barbatii de ce nu pot face mai multe lucruri ?

( A\N data viitoare o sa scriu ceva si pentru barbati , doar asa ca sa nu va simtiti exclusi ;) Parerea mea esti si v-a ramane de fel , daca vrei o doamna asigurate intai ca tu esti un domn , aviz amatorilor :)))) )

_

_

_

Insfrasit acasa. Ma simt atat de bine aici , doar stand in aceasta casa mi-am recuperat o parte din mine. A trecut o zi de cand stau aici , una dintre cele mai frumoase zile . Amanda si tata se comporta foarte frumos cu mine , in schimb , Daniel ei bine , incearca sa ma ivite cat mai repede cu putinta . Am de gand sa il anunt astazi ca defapt aveam grija de Arthur.

Imi pregateam micul dejun in timp ce tata a intrat in bucatarie . Mi-a zambit sarutandu-mi fruntea dupa care m-am asezat langa el incepand sa imi mananc omleta. L-am privit cum s-a ridicat luandu-si sacoul negru pe el schitand un zabet , chiar cand era in dreptul usi a strigat:

-Delia , sa nu uiti astazi trebuie sa ajungi la zece la Luke , spune dupa care a trantit usa. M-am ridicat de la masa avand de gand sa imi duc farfuria la spalat insa aceasta pur si simplu a cazut cand l-am vazut pe Daniel stans sprijinit de perete . A inceput sa rada slab , luandu-si sacoul indreptandu-se spre usa.

-Stiam eu . Raspunde scurt trantind usa in urma lui.

Am fugit in urma lui pana afara. Era deja in masina insa timpul nu era pierdut. Am alergat pana la el si chiar in momentul in care vroia sa accelereze m-am pus in fata lui inchizand ochii. Am auzit cum s-a dat jos din masina apucandu-ma de brate.

-Femeie esti sanatoasa? Daca nu eram atent? Simt cum buzele lui se aseaza in mod repetat pe fruntea mea. Cand decide sa imi dea drumul ochii mei il fixeaza adanc.