Poker Face

Capitolul 1

    Alarma ceasului suna zgomotos, forțându-mă să scot mâna din plapuma călduroasă şi să plesnesc puternic noptiera, în căutarea obiectului ce a îndrăznit să mă trezească atât de devreme. Fiind obişnuită să merg în fiecare zi cu Oliver la biroul unde muncea, uitasem să dezactivez ceasul, uitatul fiind un obicei foarte des întâlnit la mine.

    Chiar şi un mic detaliu nesemnificativ, cum ar fi obişnuința mea de a mă trezi devreme alături de fratele meu, îmi amintea de el şi mă făcea să simt un dor imens în suflet. Abia intrasem în perioada de acceptare a faptului că el nu mai e printre noi, însă trecutul mă trăgea înapoi, absorbindu-mă ca o gaură neagră care vrea doar să aducă distrugere şi haos. Nu a fost o perioadă uşoară pentru mine, ci ca şi orice altă soră care suferă după pierderea fratelui ei mult prea iubit, mi-a luat ceva timp să mă obişnuiesc cu ideea că nu se va mai reîntoarce. E dus pentru totdeauna.

    Uneori suferi atât de mult că nici nu mai ții cont de ce se află în jurul tău şi trăieşti într-o ignoranţă completă, nepăsându-ți deloc dacă persoanele pe care odată le iubeai încă sunt acolo, dornice să-ți ofere sprijin. Cel puțin nu am fost total pierdută când am văzut-o pe mama, singura rămasă din familia mea, zbătându-se să îmi ofere mâncare. A fost înduioşător, dureros şi în acelaşi timp greu de suportat. Mi-am dat imediat seama că ceva trebuie făcut.

    Nu mai suportam toată presiunea pe care a pus-o moartea lui pe umerii mei. Mă simțeam îngreunată şi voiam să scap de povara aceasta, dar parcă nu mă mai puteam desprinde aşa uşor de ea. Aveam nevoie de un imbold, de o distragere, pentru a putea trece peste. Şi ştiam exact cum să fac asta.

    Mi-am pus repede pe mine o pereche de blugi, un tricou lărguț şi nişte teneşi şi am decis în grabă, fără prea mult timp de gândire, să mă machiez puțin, discret. Nu voiam să atrag atenția, dar nici să fac o impresie proastă, altfel nu puteam duce la îndeplinire lucrul pe care mi-l propusesem. Am trecut în fugă prin micul apartament şi am încuiat uşa, lăsând cheia sub preş, deoarece mama nu avea cheie de rezervă, iar eu nu ştiam la ce oră mă voi întoarce. Era singura opțiune care nu îmi părea absurdă.

    Călcam apăsat pe strada plină de oameni ursuzi care se ciocneau zgomotos unii de alții în graba lor confuză. Contrar lor şi îndrăznelii ce îi caracteriza, eu încercam să mă îmbărbătez şi să nu dau înapoi, deşi gândul acesta îmi acapara mintea şi părea plauzibil, metoda uşoară de a rezolva lucrurile. Cu toate astea, eram convinsă că nefăcând nimic era mai rău decât o încercare eşuată. Oricât aş fi vrut să pretind că totul era bine, nu puteam, iar pentru a uita acest fapt şi pentru a nu mă mai gândi, trebuia să fac în aşa fel încât să îmi distrag atenția şi să îmi ocup timpul. Soluția era chiar în fața mea, mai simplă decât m-aş fi aşteptat, dar greu de realizat la cei şaptesprezece ani ai mei, neexperimentați şi puțini.

     Am intrat cu sufletul la gură în primul magazin pe care l-am văzut şi m-am dus direct la patroană, cea mai proastă decizie luată în toată viața mea. Mai proastă decât ideea de a alege profilul mate-info la un liceu.

    —Bună ziua, am spus politicos, încercând să-i atrag atenția femeii din fața mea ce era extrem de atentă la ecranul minuscul al telefonului de care părea că nu se desparte.

    —Ce vrei? m-a luat de-a dreptul, făcându-mă să tresar la auzul vocii ei stridente şi extrem de nervoase ce m-a luat prin surprindere. Era genul acela de glas care te zgârie pe creier mai ceva ca o cretă pe o tablă.

     —Mă întrebam dacă doriți să angajați personal.

     Ochii ei s-au ridicat pentru o secundă din telefon, timp în care am înghețat la propriu sub vederea aluniței ei păroase şi a irisului globului ocular de o culoare care te înspăimântă şi de la distanțe mari. Mă privea cu asprime, de parcă eram poştaşul şi tocmai îi adusesem factura odată cu ratele la bancă. Atâta ură doar în ochii unei singure femei ce la prima vedere ai descri-o ca fiind inofensivă și inocentă. Dar ceea ce tocmai urma să-mi zică nu era demn de o doamnă care se respectă.