Poker Face

Capitolul 12

    Aryan îmi face semn să mă duc la el, iar eu oftez, dar mă conformez. Îi urăsc puterea în acest moment şi mai ales urăsc relația de chelner-client în care suntem prinşi, dar care în afara serviciului se transformă în cu totul altceva. Mă opresc în dreptul mesei lui, lângă băiatul creț care a atras deja privirile tuturor femeilor, şi îmi afişez carnețelul. Pentru o milisecundă îmi permit să-l analizez pe brunet, adică pe domnul Pericol, ce are părul blond din ce în ce mai puțin blond pe zi ce trece, culoarea adevărată ieșind tot mai mult la iveală. Ochii căprui îi sunt ațintiți asupra mormanului de jetoane care așteaptă să fie folosite, dându-mi impresia că se uită oriunde dar nu la mine.

    —Ce doriți să comandați? întreb sfios, luându-i exemplul lui Aryan și evitându-l, aşa cum face el cu mine.

    Îl văd făcând spume la propriu, rumegând în tăcere, probabil nevrând să arate celorlalți furia sa nejustificată. Prietenul său observă, astfel că rânjește sugestiv la el, executând și un mic gest cu mâna. Râd fără pic de zgomot uitându-mă la creț, iar când mă întorc spre brunet, observ că acesta este mult mai scos din sărite decât mai devreme.

     —Ce a fost asta? întreabă el, ochii lui arătând ca două mingi de foc arzând puternic și gura ca două buze ce ascund un set de țepi, dinți ca ai unui peşte.

    Mă cuprinde un sentiment de confuzie ca un ghiont în stomac, ce îmi face capul să vâjâie, mai ales din cauza oboselii, dar şi a situației îmbârligate în care mă aflu. Aryan şi tot ceea ce vine la pachet cu el formează un cocktail dăunător, însă bun dacă eşti un fan al durerilor de cap. Nu cred că e cineva fan.

    —Ce a fost ce?

    Fața lui se întețeşte, apărându-i unele cute pe frunte de nervi. În acest moment mi-aş dori să ne fi aflat în altă situație şi să fi putut să-i spun să nu se încrunte, căci va face riduri, deoarece, dacă aş fi el, aş considera drăguț un astfel de gest. Ceea ce gândesc va rămâne tot o dorință ascunsă, neîndeplinită, căci curajul mă părăsește relativ repede și culoarea mi se scurge din obraji.

    —Asta! țipă, gesticulând ca un nebun spre creț. De ce te holbai la Edward? spune tot pe un ton ridicat, provocându-ne un zâmbet mic, atât mie cât şi crețului.

    E gelos? Cumva Aryan Wright e gelos?

    Mă abțin cu toate forțele interioare să nu izbucnesc într-un acces de râs imposibil de oprit, în timp ce Domnul Pericol devine tot mai tensionat şi mai sumbru, buzele fiindu-i strânse într-o linie dreaptă, iar maxilarul încordat. Toate acestea dovedesc nervii pe care eu i-am provocat, cu neştiință, dar care pot duce la o mulțime de necazuri, având în vedere comportamentul nefiresc şi al naibii de schimbător al său. Poate să aibă reacții urâte din câte știu eu. Nu e cea mai stabilă persoană pe care o cunosc.

    Prietenul său nu se abține însă, ci chiar râde, închizându-şi până şi ochii verzi superbi, dar nu la fel de pătrunzători ca aceia căprui pe care îi visez periodic.

    —Nu mă holbam la el, răspund într-un sfârşit cu un glas mic, aproape şoptit, într-un fel speriată de reacția lui, care poate fi foarte variată. De aceea susțin că e instabil. Nu că eu n-aș fi.

    —O, ba asta făceai! mă acuză încrucişându-şi brațele şi privindu-mă în modul acela intimidant caracteristic lui.

    —Ştiți ce? Mie nu îmi place să fiu în mijlocul unei astfel de cerți, admite Edward, ridicând mâinile în aer, dar totuşi râzând.

    Aryan se ridică de la masă pe neaşteptate şi vine în fața mea. Mă ia de mână, trăgându-mă după el. Deşi nu merită să mă strofoc, după cum am dedus de curând, mă supun şi nu comentez, fiind sătulă de reacțiile lui nejustificate, nervii şi impasibilitatea.