Poker Face

Capitolul 24

    Aceasta pleacă, în fragmentul de secundă în care am putut-o zări am observat zâmbetul ei larg. Pare îndrăgostită, ceea ce mă bucură enorm de mult, căci în ultimele zile a fost închisă în ea şi nu a vorbit cu nimeni, fiind mai mereu arțăgoasă şi imposibilă, după spusele lui Theo, dar această schimbare îmi dă o stare incredibilă de bine, ce mă menține în formă pentru interogatoriul care va urma. Sunt convinsă de asta.

    —Țintă e puțin spus. Devine tot mai mult o dependență! admite admiratorul secret al lui Ivy, care e din ce în ce mai puțin secret pe măsură ce am un déjà-vu din noaptea trecută, când am auzit vorbe asemănătoare la.... Edward.

    "Am ținta pe prietena ei!"

    Ieşită din transă, mă întorc brusc către el, probabil arătând foarte speriată, căci cu siguranţă nu mă aşteptam ca cei doi să ajungă atât de departe doar de la o întâlnire la Zoo, la care a fost obligată să meargă. De către cine? De către mine, fireşte. Am fost atât de aeriană şi de prinsă în vraja blondului vopsit, că am cam ignorat ce era în jurul meu şi nu mi-am făcut datoria de prietenă. Atunci când Ivy era arțăgoasă şi imposibilă, după cum a descris-o Theo, am încercat să vorbesc cu ea, însă nu am avut ocazia, căci mă respingea cu orice preț. Mi-aş fi dorit să mă lase să mă apropii de ea, însă probabil n-a fost pregătită sau nu se simțea bine împărtăşind astfel de lucruri. Cine ştie?

    —Violet? Ce ai pățit? spune el preocupat, mângâindu-şi alene barba cu unul din degetele lungi pline cu inele.

    Nu pot să cred că am pierdut un eveniment atât de important din viața celei mai bune amice ale mele! E ca şi cum aş fi fost plecată tot acest timp, iar acum, întoarsă pe pământ, sunt înştiințată de toate întâmplările petrecute. Şi nu sunt uşor de asimilat.

    —Tu şi Ivy...

    Asta e tot ce scot pe gură din cauza şocului ce se multiplică în gândul meu, înmulțire provocată de oboseală. Ce-i drept, am cam sărit peste ore de somn în ultima vreme, mai ales cu toată drama cu aşa-zisa mea cumnată pe care am ignorat-o de când a început. Presupun că efectele lipsei odihnei se văd tot mai tare.

    Crețul se ridică în picioare şi vine lângă mine. Cred că par la un pas de a cădea, acesta fiind şi motivul său de a se apropia de mine, lucru nu tocmai înțelept, având în vedere fața furioasă a lui Aryan pe care o zăresc de la două mese distanță. Se holbează la mâna prietenului lui şi scrâşneşte din dinți. Asta nu va ieşi bine, pentru niciunul din noi.

    Gelozia lui mă intrigă şi bucură în aceeaşi măsură. Însă, mi se pare puţin copilăresc din partea lui să se simtă amenințat de prietenul lui, care a spus clar că nu e interesat de mine, ci de blonda ce, surprinzător, se întâmplă să-mi fie apropiată.

    —Eşti bine? mă întreabă el privindu-mă încruntat.

    Mă face să mă simt ca un copil mic.

    O mână de-a lui îmi atinge brațul. Chipul meu terifiat este cel care îl alarmează, dar mă simt ca şi cum am rămas fără vorbe, ca şi cum gura îmi e cusută. Nu vreau să mai rămân aici, pentru că ştiu că pot isca foarte repede o ceartă între prieteni, iar scopul meu nu e acesta. Nici nu cred că am unul. Mă depărtez de el pentru a evita un scandal, plecând cât mai repede într-un loc liniştit. La baie. Baia de la etaj.

    Urc în fugă scările, forțându-mă să nu privesc înapoi. Nu-mi doresc ca cineva să mă urmărească, am nevoie de timp singură, chiar dacă nu ar trebui să-mi permit aşa ceva. Sunt la muncă, dar nu am nicio remuşcare că nu-mi fac treaba, pentru că întâi de toate, propria persoană trebuie să ocupe primul loc în viața fiecăruia. Cel puțin aşa mi s-a spus. Cel mai important pentru cineva ar trebui să fie el însuşi, deoarece cum te îngrijeşti de tine, aşa te vor vedea şi alții.