Poker Face

Nota autorului

    În primul rând, îmi cer scuze pentru ritmul lent în care au apărut ultimele capitole, dar, (vă anunț de pe acum, nu am o scuză bună) pur şi simplu mi-a fost greu să mai scriu. Nu numai că am avut multe alte activități, ca şcoala şi prietenii, dar am trecut şi prin multe crize adolescentine. A fost o perioadă grea pentru psihicul meu, însă mă bucur că nu am lăsat totul baltă definitiv, pentru că într-un moment am vrut să o fac. Faptul că încă existau cititori m-a ajutat enorm.

    Dar nu e totul despre cum îmi cer iertare, ci şi despre cine m-a ajutat să continui, şi despre unele lămuriri legate de carte pe care simt nevoia să le fac.

    Violet nu e fata inocentă de care băieții răi se îndrăgostesc. Nicidecum. Nu am avut nicio secundă intenția să conturez o altă poveste cu tema "fata bună şi băiatul rău". Inițial, Violet trebuia să fiu eu, dar am denaturat mult. Violet trebuia să fie mai dură, iar Aryan să nu pară băiat rău, ci unul cu probleme comportamentale. Mai degrabă bipolar. El nu o bruschează, nu o forţează să facă nimic ce nu vrea, dar nici nu se poartă ca un gentleman. El doar nu vrea să admită că e atras de ea şi că o place. Ideea cărții a fost mereu "poker face-ul". Faptul că el se ascunde după o mască nu era presupus să-l facă să pară badboy. Nu am vrut niciodată asta. Poate aşa a ieşit, dar de câte ori am încercat să re-editez, nu am reuşit să schimb esența poveştii. Comportamentul lui Aryan.

    Iar legat de sfârșit, eu îl văd ca pe unul deschis. Vă puteți imagina orice. Că Aryan se va întoarce, sau nu, că Violet va întâlni un alt băiat, orice.

    În final, vreau să mulțumesc celor care ați citit, că prin voturi şi comentarii m-ați făcut să vreau să continui, deşi la un moment dat simțeam că nu sunt deloc bună la ce fac, că nimănui nu-i place şi că nu am idei originale deloc. De asemenea, există o persoană importantă care a inspirat un personaj important în volum (nu, nu e Violet), şi care a venit cu unele idei şi scene de pe la început. Fără ea, nu ar mai fi existat Poker Face. Poker Face e datorită ei. Ea e cea care, într-un moment de râsete ale noastre, a venit, inconştient dacă îmi aduc bine aminte, cu numele cărţii. Ea m-a împins să scriu o perioadă bună de timp, m-a ambiționat. Sper că dacă citeşte asta (şi sper că o face), să îşi dea seama că e vorba despre ea. Dar sigur îşi va da seama, mai ales că azi e ziua ei.

    !Dacă există vreo persoană care vrea să afle mai multe, pot face un alt capitol în care să răspund la întrebări puse de voi, dacă încă sunteți interesați şi dacă ați ajuns până aici. Sunt dispusă să explic orice. Vă mulțumesc încă o dată că ați fost alături de mine!