Poker Face

Capitolul 3

    Privirea îmi este atrasă de un bărbat ce tocmai intră în încăpere, având un aer degajat şi o postură superioară. Toți ochii sunt pe el, de parcă ar fi regele şi merită atenție. Îmbrăcat ca un adevărat bad boy, îşi trece mâna prin părul negru cu vârfuri blonde, dându-şi-l pe spate şi bucurându-se de atenția primită. Umerii drepți şi zâmbetul încrezut, mic, din colțul gurii îi trădează îngâmfarea. Se aşează la o masă de poker, cu mişcări de felină, iar apoi ochii ni se întâlnesc, timp în care îl văd muşcându-şi buza şi plimbându-şi cu neruşinare ochii pe trupul meu, de parcă aş fi un exponat dintr-un muzeu. Rânjeşte şi apoi îmi face semn să le iau comanda, tocmai lor, după ce tocmai m-a dezbrăcat din priviri. E normal să nu mă simt în siguranță.

    Cu inima bătându-mi nebuneşte în piept şi cu un sentiment de teamă față de acest băiat misterios ce este foarte atrăgător, mă îndrept cu paşi mărunți spre masa lui, unde erau încă alți cinci-şase bărbați care nu păruseră să mă observe până în momentul în care am ajuns în dreptul lor. Era mai bine să nu mă fi văzut.

    Îmi afişez carnețelul pentru a le da de înțeles să spună ce vor să comande, dar niciunul nu dă vreun semn că ar vrea ceva. Mare parte din cei aflați la masă aşază jetoanele şi cărțile de joc, doar cel care nu-şi mai desprinde ochii de pe mine de câteva minute îmi dă atenție, privirea parcă fiindu-i fixată pe fața mea. Mă întreb dacă nu cumva am ceva pe ea, iar el găseşte acest lucru captivant sau doar nu are altceva mai interesant de făcut.

    Îmi dreg glasul pentru a spune ceva, dar oftez uşurată când aud una dintre chelnerițe spunându-mi:

    —Lasă masa asta pe seama mea, zice ea pe un ton superior, privindu-mă cu nonşalanță pe sub genele sale lungi, rimelate la greu. Cum am zis. Frumusețe plastică. Judecând după buzele ei foarte pline, nişte operații chirurgicale nu sunt excluse.

    —Nu e nevoie, intervine el, neschimbându-şi traiectoria privirii. Tu vezi-ți de treabă! i se adresează el chelneriței blonde ce pare ofensată de atitudinea acestuia disprețuitoare şi ignorantă. Orgoliul ei a fost rănit. Nu e ca şi cum mi-ar păsa.

    În sinea mea râd în hohote de faptul că i-a dat peste nas, însă mi-aş dori simulatan şi să nu mă fi aflat acolo, căci modul în care îmi analizează fața ca pe un element chimic mă duce cu gândul la pedofilie. Nu este foarte îm vârstă, dar spre deosebire de mine, el mai mult ca sigur că a terminat liceul.

    Blonda pleacă furioasă, lăsându-mă mai confuză ca niciodată în fața unui bărbat în jur de douăzeci de ani care se uită intens la mine, ruşinându-mă peste măsură.

    —Spune-i lui Theo că cerem ca de obicei. Se descurcă el, murmură pe acelaşi ton gros care mi-a zbârlit pielea încă de prima dată când am auzit-o. Răguşeala din vocea lui e ceva care mă atrage, drept să spun. Are o notă melodioasă, dar totodată rece.

    Dau din cap şi mă îndrept în fugă spre bar, dornică să scap de privirile arzătoare şi neîndreptățite ale acelui băiat. Trec în fugă pe lângă o mulțime de oameni pe care fără intenție îi îmbrâncesc până să ajung în dreptul barului, unde Theo vorbea ceva cu Ivy. Ocazional am mai şi tras câte puțin de fustă în jos, pentru că nu poți şti niciodată peste ce fel de persoană mai dai, mai ales când vorbim despre un astfel de loc. Observându-mă, capetele lor se întorc spre mine pentru a-mi acorda atenție, lucru de care sincer nu am nevoie chiar acum, ci din contră, aş vrea să fiu singură, departe de tot ce înseamnă aglomerație şi vacarm.

    —De ce te-ai dus exact la masa lor? Nu ştii de ce sunt ei în stare. În special de Aryan vorbesc, mă atenționează Ivy, asprimea fiind prezentă în glasul ei.